Retragerea în Moldova în iarna 1916/1917 după o mărturie inedită
 
       Rezistența românească în Muntenia a fost marcată de  o ultimă bătălie de mari proporții, aceea de pe Argeș- Neajlov (29 noiembrie – 3 decembrie 1916), concepută de Marele Cartier General român după modelul Marnei, cu speranța de a salva capitala, dar care s-a terminat dezastruos. Bucureștii au fost ocupați de inamic la 6 decembrie 1916 și în iarna foarte aspră ce a urmat armata, Curtea, guvernul și o parte a populației s-a retras în nord-estul regatului, în Moldova încă liberă.
       După rapoartele șefului Misiunii militare franceze, deja reproduse, internauții au avut imaginea retragerii în viziunea generalului Berthelot. Unul dintre membrii misiunii, căpitanul Marcel Fontaine a luat câteva instantanee impresionante din acest exod. Vedem căruțele retragerii în viscol, sănii, automobilul oprit lângă trupele în mers pentru ca regele Ferdinand  al României, el însuși gârbovit de frig, să poată vorbi cu soldații.
Fotografiile fac parte din donația Marcel Fontaine făcută Muzeului Militar Național “Regele Ferdinand I”  prin intermediul domnului Alain Legou, executorul testamentar al răposatului căpitan Fontaine din Misiunea militară franceză în România.
 
 
 
La retraite en Moldavie pendant l’hiver 1916/1917
d’après un témoignage inédit

 
             La résistance roumaine en Valachie fut marque par une dernière grande bataille,  d’Argesh – Neajlov (29 novembre – 3 décembre 1916),  pour sauver la capitale, Bucarest, se termina en débâcle. Bucarest fut occupe par l’ennemi (6 décembre) et dans le très rigoureux hiver de 1916/1917 on assista à la retraite de l’armée, de la Cour royale, du gouvernement  et d’une partie de la population dans le nord-est du royaume encore libre, en Moldavie.
         Par les rapports du chef de la Mission militaire française, déjà reproduits, les internautes ont eu la vision du général Berthelot sur la retraite. Un des membres de la mission, le capitaine Marcel Fontaine  a pris quelques photos impressionnantes de l’exode. On voit la fille  des chariots dans la tempête de neige, les traîneaux et l’automobile qui s’arête auprès des troupes en retraite afin que le roi, transi lui-même par le froid, peut parler avec ses soldats.
        Les photos font parties du légat de Marcel Fontaine pour la Roumanie, offert au Musée Militaire National « le roi Ferdinand Ier » par Monsieur Alain Legou, l’exécuteur testamentaire du feu la capitaine Fontaine de la Mission militaire française.

 
                                                                                    (Sergiu Iosipescu, mars 2017)









 
 
 
 
Generalul Berthelot,
șeful Misiunii militare franceze -
bilanțul campaniei din 1916   pe Frontul românesc
 
 
 
          În memoriile sale și în scrisorile adresate cumnatei sale Louise, generalul Berthelot oferă elementele unui bilanț al campaniei din 1916 pe Frontul românesc.
          De la 7 decmbrie 1916, Marele Cartier General Român era la Bârlad, unde a doua zi s-a instalat și generalul Berthelot. Era încă sub impresia bătăliei pentru București, în cursul căreia armata română care apăra capitala “a efectuat o frumoasă manevră prin care aproape că încercuise patru divizii germane, turcești și bulgare, cu patru divizii române și o brigadă rusească. Succesul se cifra deja prin capturarea a 26 de tunuri și a 2500 de nemți când, una din diviziile românești a fost cuprinsă brusc de panică și dând bir cu fugiții a antrenat și alte două divizii învecinate !” [1].
          După ce la 13 decembrie mai sperase într-o rezistență pe linia Râmnicul Sărat – Viziru (sud Brăila), a doua zi generalul trebuia să se resemneze : “în clipele acestea sitauția este pe mâna rușilor ; dacă nu întârzie să sosească, s-ar putea rezista pe Siret ; dacă nu, întreaga Românie va fi pierdută.” [2]
          Chiar și în aceste împrejurări cumplite el nu a pierdut speranța reluării ofensivei cu diviziile ruseșticare începuseră să sosească și cu armata română reconstituită “spre a recuceri România și, deopotrivă, spre a le veni de hac Bulgariei” [3]. Generalul francez a luptat împotriva ideii, vehiculate la Stavka de a înfăptui reconstituirea armatei române între Bug și Nipru, pe care o socotea “ de neacceptat”.
          În ajun de Crăciun el prime de la generalul Janin – atașatul militar francez la Stavka, o telegramă cu sfatul de a se îndepărta de regele Ferdinand al României : “ Ce-or voi rușii ? – se întreba generalul Berthelot. Care o fi gândul lor ascuns ?  Oare sunt un martor incomod al uneltirilor lor ? Un motiv mai mult ca să rămân la post !” [4] .
          Și, însfârșit, într-o scrisoare către cumnata sa, bilanțul :
“Vedeți că situația de aici nu îmi pare prea grozavă. Dar, cu toate acestea, este un aspect care în orișice chip are însemnătatea sa : germanii au adus pe acest front 32 de divizii, care 32 de divizii nu sunt pe frontul francez și acolo înrevăd succesul care va pune capăt războiului deîndată ce vom fi strâns materialul puternic care să deschidă breșa și pe care tocmai îl pregătim și care va fi gata odată cu vremea bună ! ”[5].
 
 
 
Le général Berthelot,
chef de la Mission militaire française -
bilan de la campagne de 1916   sur le Front roumain
 
 
          Dans ses mémoires et dans ses lettres à sa belle-sœur, Louise, le général Berthelot fournit les éléments d’un bilan de la campagne de 1916 sur le Front roumain.
          Depuis le 7 decembre1916 le G.Q.G. Roumain était à Bârlad dans le midi de la Moldavie centrale où le général Berthelot vient s’installer le lendemain. Il était encore sur l’impression de la bataille pour Bucarest, pendant laquelle l’armée roumaine qui défendait la capitale « avait  fait une jolie manœuvre par laquelle on avait presque entouré quatre divisions allemandes, turques et bulgares, avec 4 divisions roumaines et une brigade russe. Le succès se chiffrait déjà par la prise de 26 canon et de 2500 boches , quand, une des divisions roumaines est tout à coup prise de panique  et fiche le camp a toutes jambes entraînant les deux voisines ! ». Apres avoir pensé le 13 décembre à une résistance sur la ligne Râmnicul Sărat – Viziru (Brăila), le lendemain le général dut se résigner : « En ce moment, la situation est entre les mains des Russes ; s’ils ne tardent pas d’arriver, on pourra peut-être tenir sur le Sereth. Sinon, c’est toute la Roumanie qui sera perdue ».
         Même dans ces conditions il ne perd pas l’espoir de reprendre l’offensive avec les divisions russes qui arrivaient enfin et une armée roumaine reconstruite « pour reconquérir la Roumanie, mais aussi venir à bout de la Bulgarie ». Il combat l’idée vechiculée à la Stavka de faire la reconstitution de l’armée roumaine entre le Boug et le Dniepr, qu’il juge « inadmissible ». A la veille du Noël il reçoit du général Janin –attaché français à la Stavka - une télégramme avec le conseil de s’éloigner du roi Ferdinand Ier de Roumanie: « Que veulent les Russes ? – se demandait le général Berthelot- Quelle est leur arrière pensée ? Suis-je un témoin gênant de leurs manigances ? Raison de plus pour rester à mon poste ».
           Et enfin, dans une lettre de 30 décembre 1916 à sa belle-sœur, le bilans:
         « Vous voyez que la situation ne me parait pas très belle dans ce coin ici. Il y a cependant un point de vue qui a sa valeur de toute façon, c’est que les Allemands ont amené sur ce front 32 divisions, et c’est toujours 32 divisions qui ne sont pas sur le front français, et c’est là-bas que je vois le succès qui mettra fin à la guerre, des que nous aurons réuni le matériel puissant qui pourra ouvrir la brèche et qu’on est en train de fabriquer et qui est bien près de sortir pour les premiers beaux jours ».
 
 
 
 

 

















 
          La Marele Cartier General român de la Bârlad. De la stînga la dreapta, în primul rând : regele Ferdinand I al României, generalul Zaharov; în al doilea rind, generalul Ștefan Holban, prințul moștenitor Carol, generalul Belaiev, generalul Berthelot (după General Henri Berthelot  and Romania. Mémoires et Correspondance, éd. Glenn E. Torrey,  East European Monographs, Boulder, Columbia University Press, New York, 1987)
          Au G.Q.G. roumain à Bârlad. Premier rang : le roi Ferdinand Ier de Roumanie, le general Sakharov ; au deuxième rang, le général Ștefan Holban, le prince héritier Charles, le général Belaïev, le général Berthelot.
 
[1] General Henri Berthelot  and Romania. Mémoires et Correspondance, éd. Glenn E. Torrey,  East European Monographs, Boulder, Columbia University Press, New York, 1987, p. 28.
[2] Ibidem, p. 31.
[3] Ibidem, p. 33.
[4] Ibidem, p. 34.
[5] Ibidem, p. 35.

 
Ultimul raport din anul 1916 al generalului Berthelot,
șeful Misiunii militare franceze pe Frontul românesc
(23 Décembre 1916)
 
            O analiză foarte critică a situației și lipsită de prea mari speranțe, - acesta este sensul ultimul raport din anul 1916 al generalului Berthelot adresat Marelui Cartier General francez.
            Din nenorocire, din pricina armatei ruse, condusă acum de generalul Zaharov, întreaga Dobroge fusese pierdută. Linia Hârșova-Tașaul nu a putut fi apărată, precum se va întâmpla curând și cu aliniamentul Măcin-Babdag. Pierderea întregii Dobroge expunea Galații focului artileriei inamice, ceea ce a provocat încetarea lucrului și evacuarea Arsenalului, a marilor „Stabilimente Fernic” de aici și a flotei române.
            Dezastrul armatei române în Muntenia nu a fost compensat de o serioasă rezistență a armatei ruse aliate. Cea dintâi linie de apărare Râmnicul-Sărat – Viziru (Brăila) a fost părăsită, ordinele comandamentului imperial rus, mai degrabă vagi, prevăzând ocuparea unor poziții de apăare pe Siret, în fața unei înaintări, destul de lente, a trupelor inamice spre est. Decepționat de spiritul defensiv al marelui aliat răsăritean, generalul  Berthelot a reușit să obțină totuși de la acesta acceptarea ideiii unei apărări la Porțile Moldovei, de unde era mai lesnicioasă reluarea ofensivei preconizate de el.
            A fost dealtfel ultima sa inițiativă strategică din vremea nenorocitei campanii românești din 1916, înainte ca, împreună cu întreaga sa misiune să se consacre operei de reconstruire a armatei românești.
 
 
 
 
 
Le dernier rapport de l’année 1916 du général Berthelot,
chef de la Mission militaire française  sur le Front roumain
(23 Décembre 1916)
 
            Une analyse très critique et dépourvue des grandes espérances, tel est le sens du dernier  rapport de l’année 1916 du général Berthelot adressé au GQG français.
            Malheureusement, par la faute de l’armée russe, conduite par un nouveau chef, le général Sakharov, l’entière Dobroudja a été perdue. La ligne Hârșova-Tașaul n’a pas pu être defendue, comme egalement le suivant alignement, Măcin-Babdag. La perte de la Dobroudja mettait Galatz sous le feu de l’artillerie ennemie ce qui entrenait l’arrêt des travaux et  l’évacuation de l’arsenal, des grands „Établissements Fernic” – et de la flotte roumaine.
La débâcle de l’armée roumaine en Valachie n’a pas été compensée par une résistance sérieuse de l’armée russe. La première ligne défensive, Râmnicul-Sărat – Viziru (Brăila) a été abandonnée par le commandement  russe avec des indications pour ses divisions, plutôt vagues, pour occuper des emplacements sur le Siret, face au mouvement, d’ailleurs assez lent, de l’ennemi vers l’est. Deçu par cet esprit, le général Berthelot reussit a obtenir au moins l’organisation de la résistance aux portes de la Moldavie.
C’était sa dernière initiative stratégique pendant la malheureuse campagne roumaine de 1916, avant se consacrer, avec toute sa mission, à l’œuvre de reconstruction de l’armée roumaine.












 
Raportul generalului Berthelot din
30 noiembrie / 13 decembrie 1916
 
 
 
        Cel de-al patrulea raport al generalului Berthelot șeful Misiunii militare franceze în România , adresat Marelui Cartier General Francez, prezintă operațiile militare pe Frontul românesc până la finele lunii noiembrie 1916 ( spre mijlocul lui decmbrie, după calendarul nou).
După ce inamicul a reușit să treacă dicoace de Olt și să debarce trupe pe malul stâng al Dunării la Zimnicea (23 noiembrie 1916), anulând planul generalului Berthelot de declanșare a unei ofensive împotriva corpurilor inamice în înainatea lor spre est, a urmat o perioadă critică.             Bătălia Bucureștilor (30 noiembrie-4 decembrie 1916), cum o numește generalul francez, sau de pe Argeș, concepută a fi o Marnă românească s-a soldat cu o gravă derută românească din cauza slăbiciunii comandanților și a inerției rușilor care au ezitat în a da un sprijin eficace acțiunii aliaților lor.
       Rezultatul a fost retragerea generală spre est, obligându-i de această dată pe ruși să contribuie direct la apărarea Moldovei. Dar și în aceste împrejurări între români și ruși a existat o serioasă neînțelegere, primii optând pentru apărarea pe aliniamentul Râmnicul-Sărat – Viziru, cei de-ai doilea pentru valea Siretului, conform vechii idei a generalului Alexeiev. Daltfel generalul francez acordă un loc însemnat raporturilor de comanadament româno-ruse pe frontul ce urma să se constituie în Moldova, soluția avansată de generalul Berthelot fiind aceea de a păstra comanda supremă regelui Ferdinand I al României, asistat de un șef de stat major rus.
        Generalul Berthelot era pe bună dreptate îngrijorat pe viitoarele acțiuni ale inamicului vizând Odesa și de posibilitățile de rezistență ale rușilor în această « parte a frontului nu încă solidificată ». Dar chiar și în mijlocul acestei nesiguranțe, el tot mai păstra speranța unei apropiate ofensive între Carpați și Dunăre pentru eliberarea Munteniei.
        El solicita din nou Marelui Cartier General francez să grăbească trimiterea a măcar celor 90 de ofițeri pentru întărirea misiunii sale, în fapt spre încadrarea unităților românești, și înaintarea în grad a membrilor misiunii sale care se luptaseră eroic alături de români.
        Primit cu animozitate de Stavka încă de la sosirea sa în România și din cauza poziției sale lângă regele Ferdinand, generlul Berthelot se declara gata să se mărginească la rolul de reconstituire și instruire a armatei române, de consolidare a alianței româno-ruse.
 
 Le rapport du général Berthelot
de 30 Novembre / 13 Décembre 1916
 
            Le quatrième rapport du général Berthelot au Grand Quartier Général français présente les actions militaires sur le Front roumain jusqu’à la fin du mois Novembre  (vers milieu Décembre d’après le nouveau calendrier) 1916.
Depuis que l’ennemi a réussi a dépasser la rivière  d’Olt et débarquer ses troupes sur la rive roumaine du Danube à Zimnicea (23 Novembre 1916), anéantissant le plan du général Berthelot d’une offensive contre les différents corps de l’ennemi en marche vers l’Est, une période critique s’ensuivit. La bataille pour Bucarest (30 Novembre-4 Décembre 1916) ou la bataille d’Argeș, conçue comme une Marne roumaine échoua par des défaillances des commandants et l’inertie des Russes qui ont hésité de prêter une aide sérieuse à l’action de leurs alliés.
            Le résultat fut la retraite générale des armées roumaines vers l’Est, obligeant les Russes de contribuer à la défense de la Moldavie. Même dans ces conditions il y avait  une mésentente entre Roumains et Russes, les premiers optant pour une ligne de défense Râmnicul Sărat – Vizirul, les seconds pour la ligne du Siret, d’après l’ancienne idée du général Alexeiev. D’ailleurs le rapport accorde une place importante à la question du commandement sur le front de Moldavie, la solution avancée par le général Berthelot était de conserver la position du roi Ferdinand Ier en tant que commandant suprême avec un général russe chef d’état major.
          Le général Berthelot s’inquiétait, et à juste titre, des futurs mouvements de l’ennemi vers Odessa et des possibilités russes de résistance sur cette partie du front « pas encore solidifiée ». Mais même dans ces incertitudes il gardait l’espoir d’une prochaine offensive en Valachie, entre les Carpates et le Danube.
            Il sollicitait de nouveau au GQG d’hâter l’envoi des officiers français pour sa mission, au moins quatre-vingt-dix,  et d’avancer en grade ses compagnons qui ont combattu héroïquement à côtés des Roumains.
            Voué à l’animosité de la Stavka depuis son arrivée en Roumanie et à cause de sa position auprès du roi Ferdinand, le général Berthelot promettait de se confiner dans le rôle de reconstitution et d’instruction de l’armée roumaine, de consolider l’alliance sur le Front roumain. 




























 
Al doilea raport al generalului Berthelot șeful Misiunii militare franceze de pe Frontul românesc
(23 noiembrie 1916)
 
          Cel de-al doilea raport al generalului Berthelot – nefolosit până astăzi în istoriografia românească și pe care îl redăm după ediția franceză din anul 2000[1] - cuprinde analiza desfășurării campaniei armatei române și al aliaților de pe frontul carpatic, dunărean și dobrogean în primele trei săptămâni ale lunii noiembrie 1916.
          Este o perioadă critică, pierderea aproape în întregime a Dobrogei făcând posibilă oricând trecerea Dunării de către inamic iar amânarea mereu a ofensivei de către armata rusă general Letciski lăsând întreaga libertate de acțiune germanilor împotriva forțelor generalului Averescu. Lipsa rezervelor, „cadrele scheletice” și slăbiciunea celor de comandă, rămâneau între grijile permanente ale generalului francez. Antipatia reciprocă între șeful Misiunii militare franceze și generalul Averescu, era suplinită de deplina înțelegere cu regele Ferdinand I, cu generalul Presan și ofițerii Cartierului general românesc. Valoarea generalului Christescu i se părea însă nesigură.
Ofensiva germană a reușit în defileele Jiului și Oltului, acolo unde la sfârșitul lunii octombrie rezistența românească fusese încununată de succes.
          Generalul Berthelot propunea o concentrare la vest-sud-vest de Pitești spre a întoarce forțele inamice care, stăpâne pe Craiova se îndreptau spre trecerea Oltului în zona Slatina și, desigur, intenționau să-și continue ofensiva în Muntenia.
          Raporturile personale ale șefului Misiunii militare franceze cu generalul Belaiev, conducătorul celei ruse, erau bune dar generalul francez nu înceta să recrimineze împotriva sistemului „à la russe” de retragere pe aliniamente succesive ceea ce însemna, de fapt, treptata cucerire de  germani  a României  „care prin bogățiile sale  ar  avea  la ora actuală urmări atât de grave”.
 
 
 
 
 
Le deuxième rapport du général Berthelot,
chef de la Mission militaire française  sur le Front roumain
(23 Novembre 1916)
 
          La situation sur le Front roumain dans les trois semaines du mois Novembre 1916 fut présentée au Grand Quartier Général français dans le deuxième rapport du général Berthelot.
          Le chef de la Mission militaire française  ne cache pas ses soucis après la perte de presque toute la Dobroudja,  des défiles carpatiques de Jiu et d’Olt et l’envahissement de la Petite Valachie (Olténie) par l’ennemi. Il pense à tourner les armées allemandes, austro-hongroises dans leur progression vers l’Est, dans la Grande Valachie (Munténie) et vers Bucarest, mais avec la crainte du passage du Danube par l’ennemi, au dos de lignes roumaines.
Quoique dans des rapports correctes avec le général Belaeff, chef de la Mission militaire russe, le général Berthelot critique âprement le recul incessant des forces russes en Roumanie et leur insouciance d’abandonner les richesses du pays dans les mains des ennemis.
          Le général français relève également l’insuffisance des officiers roumains, « les cadres squelettiques », le manque des réserves, et il attend avec impatience l’arrivée des nouveaux officiers et sous-officiers français pour encadrer l’armée roumaine.
 















 
[1] La Roumanie dans la Grande Guerre et l’effondrement de l’armée russe. Ă–dition critique des rapports du général Berthelot, chef de la Mission militaire française en Roumanie. 1916-1918, éd. Jean-Noël Grandhomme, Michel Roucaud, Thierry Sarmant, Paris, 2000, pp. 93-99.

 
Primul raport al generalului Berthelot,
șeful Misiunii militare  franceze în România
(30 octombrie 1916)

 
          Sosit la 15 octombrie 1916 la Iași și a doua zi la Marele Cartier General român de la Periș, generalul Berthelot trimite primul său raport în Franța după două săptămâni. Raportul prezintă atât evoluția operațiunilor militare până la acea dată cât și o analiză a stării armatei române după două luni de război.
          Alături de rapoartele care vor urma acesta a fost publicat pentru prima dată într-o ediție critică de Jean-Noël Grandhomme, Michel Roucaud și Thierry Sarmant în anul 2000[1]. Rapoartele generalului Berthelor către Marele Cartier General Francez, în 1916 la Chantilly, constituie o sursă de prim ordin pentru reconstituirea campaniilor armatei române din 1916 și 1917.
 
Le premier rapport du général Berthelot,
chef de la Mission militaire française en Roumanie
(30 octobre 1916)

 
         Arrivée le 15 octobre 1916 à Jassy et le lendemain au GQG roumain à Peris, le général Berthelot envoie son premier rapport en France après deux semaines. Le rapport présente non seulement l’évolution de l’opération militaire sur le Front roumain mais également une analyse sur l’état de l’armée roumaine après deux mois de guerre.
        Ce rapport, ainsi que les suivants ont été publiés dans une édition critique par MM. Jean-Noël Grandhomme, Michel Roucaud et Thierry Sarmant en 2000. Les rapports du général Berthelot au GQG  français de Chantilly sont une source précieuse pour la reconstitution des campagnes de 1916 et 1917 de l’armée roumaine
 
[1] La Roumanie dans la Grande Guerre et l’effondrement de l’armée russe, édition critique des rapports du général Berthelot, chef de la Mission militaire française en Roumanie, 1916-1918, par Jean-Noël Grandhomme, Michel Roucaud et Thierry Sarmant, Paris, L’Harmattan, 2000.


















 
Ofensiva românească în Transilvania
(august - septembrie 1916)
 și apărarea Țării Bârsei  în septembrie 1916

                Constantin Kirițescu (n. 3 septembrie 1876 - d. 12 august 1965), zoolog român cu studii în  Germania, multă vreme director al învățământului superior în Ministerul Educației Naționale, membru al Academie de Științe a României, a fost istoricul avizat al participării românești la Marele Război și la acela pentru apărarea României Întregite. Cartea sa Istoria războiului pentru întregirea României: 1916-1919, trei ediții (1922-1923, 1925-1927, 1989), socotită de regretatul Florin Constantiniu drept « vulgata » istoriografiei consacrată istoriei românilor în Primul Război Mondial rămâne cea mai minuțioasă și mai veridică relatare a operațiilor militare românești pe frontal est-european în anii 1916-1919, în lipsa unei istorii oficiale românești care nu a fost niciodată dusă la bun sfîrșit. Pentru Centenarul 1914-1918, cea de-a doua ediție a istoriei lui Constantin Kirițescu a fost reprodusă anastatic prin grija Consiliului Județean Prahova și a Bibliotecii județene « Nicolae Iorga » din Ploiești.
            Opera lui Constantin Kirițescu, foarte apreciată la vremea ei – vezi și părerea lui Mircea Vulcănescu în Enciclopedia României – a avut o ediție prescurtată (Constantin Kiritzesco, La Roumanie dans la Guerre Mondiale. 1916-1919) publcată mai întâi la Cartea Românească în 1927, apoi în prestigioasa  Collection des mémoires, études et documents pour servir à l’histoire de la Guerre Mondiale de la Editura Payot de la Paris, în 1934, fiind prefațată de André Tardieu.
               După a doua ediție a lucrării lui Constantin Kirițescu reproducem hărțile referitoare la ofensiva românească în Transilvania (august - septembrie 1916) și apărarea Țării Bârsei  în septembrie 1916.
 
L’offensive roumaine en Transylvanie
(août - septembre 1916)
et la défense du Pays de Bârsa en septembre 1916.

           Constantin Kirițescu (n. 3 septembre 1876 - d. 12 août 1965), zoologue roumain avec des études en Allemagne, longtemps directeur de l’enseignement supérieur au ministère de l’Education Nationale, membre de l’Académie Roumaine  des Sciences,  fut l’historien avisé de la participation de la Roumanie a la Grande Guerre et à la guerre pour la défense de la Roumanie Unie. Son livre Istoria războiului pentru întregirea României: 1916-1919, trois éditions (1922-1923, 1925-1927, 1989), considérée comme la « vulgata » de l’histoire des Roumains dans la Grande Guerre (Florin Constantiniu), reste la plus minutieuse et véridique relation sur les opérations militaires roumaines sur le front est-européen des années 1916-1919, faute d’une histoire officielle roumaine, jamais finie. Pour le Centenaire 1914-1918, une édition anastatique a été récemment publiée (2014) par les soins du Conseil départemental de Prahova et de la Bibliothèque «  Nicolae Iorga » de Ploiești.
         L’œuvre de Constantin Kirițescu, très apprécie a l’époque – voir l’opinion de Mircea Vulcănescu dans l’ Encyclopédie Roumaine – eut une édition abrégée (Constantin Kiritzesco, La Roumanie dans la Guerre Mondiale. 1916-1919) publiée d’abord à Cartea Românească à Bucarest en 1927, puis dans la grande Collection des mémoires, études et documents pour servir a l’histoire de la Guerre Mondiale,  chez Payot, a Paris en 1934 avec une préface d’André Tardieu.
           D’après la deuxième édition roumaine nous reproduisons les cartes de l’offensive roumaine en Transylvanie (août - septembre 1916) et la défense du Pays de Bârsa en septembre 1916.






 
Ofensiva armatei române în Transilvania
în august-septembrie 1916
după Memoriile lui Sextil Pușcariu

 
 
       Sextil  Pușcariu (  4 ianuarie 1877Brașov -  5 mai 1948Bran), eminent filolog și lingvist român, de origine aromânească, profesor la Universitățile din Cernăuți și din Cluj, academician, director al Muzeului Limbii Române de la Cluj și al revistei « Dacoromania », a lăsat Memorii, publicate parțial în 1976.
       Din aceste Memorii am ales fragmentele privitoare la ofensiva armatelor române în august-septembrie 1916. Autorul, ofițer de artilerie în armata austro-ungară, asistă la deruta comandanților militari și a trupelor dublei monarhii și la retragerea dezordonată a autorităților cezaro-crăiești în fața înaintării românești, privită cu bucurie și speranță de populația românească, majoritară din Transilvania.

 
L’offensive de l’armée roumaine en Transylvanie
en août-septembre  1916
d’après les Mémoires de Sextil Pușcariu

Sextil  Pușcariu (  4 janvier 1877Brașov -  5 mai 1948Bran) éminent philologue et linguiste roumain, d’origine aroumaine, professeur aux Universités de Cernăuți et de Cluj, académicien, directeur du Musée de la Langue Roumaine de Cluj et de la revue « Dacoromania », laissa des Mémoires, publiées partiellement en 1976. 
          De ses Mémoires nous  avons  choisi les  fragments   concernant
 l’offensive des armées roumaines en Transylvanie en août et septembre 1916. L’auteur, officier d’artillerie dans l’armée austro-hongroise, assiste à la déroute des commandants militaires et des troupes de la double monarchie et la retraite désordonnée des autorités impériales et royales face à l’arrivée des Roumains, accueillis avec joie et espoir par la population roumaine, majoritaire, de la Transylvanie.
 (S.I. 10. 2016)
                                                                                      













 
 
Ipoteza „Z„
Planul de operații în vederea participării  României la război alături de Antantă,
împotriva Puterilor Centrale ( august 1916)
 
            Intrarea României în Marele Război și operațiile militare ce au urmat s-a făcut conform așa numitei ipoteze „Z” elaborată pe temeiul unor studii intreprinse încă din primele decenii după obținerea deplinei independențe de stat a României (1877-1878) și definitivate complet după încheierea Tratatului de alianță dintre Regatul României și cele patru mari puteri ale Antantei,  din 4/17 august 1916.
 
L’Hypothèse « Z »
Le plan des opérations de l’armée roumaine pour participer à  la Grande Guerre à  côté de l’Entente (août 1916)
 
L’entrée de la Roumanie dans la Grande Guerre, le 15/28 août 1916, eut comme conséquence l’application de l’hypothèse « Z » pour les opération de l’armée roumaine. Cette hypothèse était le résultat des études élabores par l’Etat Major roumain depuis longtemps, après la Guerre d’Orient de 1877-1878, et fut remanié confortements aux engagements pris par la Roumanie et ses alliées par la Traité d’alliance de 4/17 août 1916.
 
 
 
 
 
 „       [MARELE STAT MAJOR]  
[August 1916]
            Secția III
            Secret
 
 
PROIECTUL DE OPERAȚIUNE ÎN VEDEREA UNUI RĂ‚ZBOI
CONTRA PUTERILOR CENTRALE ȘI A BULGARIEI.
ROMÂNIA ALIATĂ‚ CU QUADRUPLA ÎNȚELEGERE
 
APLICAREA IPOTEZEI Z
 
 
CAPITOLUL I
 
SCOPUL RĂ‚ZBOIULUI ȘI MISIUNEA ARMATELOR ROMÂNE
 
 
 
 
Ipoteza Z prevede întreprinderea unui război pe 2 fronturi operative și anume:
  1. Pe frontul de Nord–Nord-Vest, contra Puterilor Centrale;
  2. Pe frontul de Sud, contra Bulgariei.
Scopul general al războiului ce vom întreprinde este realizarea idealului nostru național, adică întregirea neamului. Cucerirea teritoriilor locuite de români, ce se găsesc astăzi înglobate în monarhia austro-ungară, trebuie să fie fructul războiului.
Pentru atingerea acestui scop, majoritatea forțelor noastre, armatele 1, 2 și Nord, vor opera ofensiv în Transilvania, Banat și Ungaria, atacînd în direcția generală Budapesta. Armata de Sud
(3) va asigura libertatea de acțiune a grosului forțelor, apărînd teritoriul național și respingînd atacurile pe care le-ar întreprinde bulgarii dinspre sud.
 
 
 
 
 
 
CAPITOLUL II
SITUAȚ1UNEA INAMICULUI
 
1. Pe frontul de Nord—Nord-Vest. În Transilvania, și anume în zona cuprinsă între frontiera română și Mureș, se găsesc circa 70 000 oameni, dispuși pe la trecătorile Carpaților, avînd cîteva rezerve mai înapoi.
Aceste trupe neconstituite încă în mari unități aparțin în mare parte depozitelor diferitelor regimente și misiunea lor este de a face o prima rezistență lîngă trecători. Este probabil că forțe mai numeroase se vor aduna în zona: Cluj—Dej—Bistrița, unde trupele române vor întâmpina rezistența cea mai serioasă. În nici un caz în situația actuală aceste trupe nu s-ar putea ridica la mai
mult de 100 000 oameni.
În Banat se poate de asemenea conta pe un maximum de 30 000 oameni, care se vor concentra cu majoritatea forțelor în zona: Caransebeș—Deva—Lugoj, unde trupele române ale Armatei 1 vor întîmpina o primă rezistență mai serioasă. Forțe mai puțin numeroase se vor găsi de asemenea spre Orșova și valea inferioară a Cernei.
2. Pe frontul de Sud. Trupele bulgare destinate a opera contra României, în urma ajutoarelor primite de la germani și austro-ungari, se găsesc dispuse în vecinătatea frontierei noastre de sud,
în 3 grupe.
a) Grupul de Vest, dispus între Prahovo (lîngă vechea frontieră a Serbiei) și gura Oltului, este tare de circa 10—15 000 oameni ;
b) Grupul Central, dispus între gura Oltului și Rusciuk inclusiv, precum și la sudul liniei de mai sus, este tare de circa 25 - 30 000 oameni;
c) Grupul de Est, dispus în zona : Rusciuk Razgrad -Șumla-Varna și spre frontiera română, este tare de circa 70-75 000 oameni.
Din informațiunile primite se poate deduce că misiunea probabilă a acestor forțe este în primul rînd de a atrage cît mai multe forțe române spre sud, în scopul de a face imposibilă o operațiune
ofensivă, în mare stil, în Transilvania și Banat.
Pentru executarea acestei misiuni, trupele bulgaro-aliate, dotate cu artilerie puternică de mare calibru, vor executa desigur demonstrațiuni de-a lungul Dunării, însoțite de un puternic bombardament al localităților de pe malul român, în scopul de a fixa cât mai multe din trupele noastre, în zona dintre Olt și Argeș, sub amenințarea unei treceri a fluviului și a înaintării spre București.
Dacă încercările de trecere a fluviului, precum și contarea stăpînirii momentane a unor porțiuni din malul român al Dunării, ar putea eventual reuși inamicului, o înaintare mai adîncă în teritoriul țării spre București va fi imposibilă, căci bulgarii nu dispun de forțele necesare în acest scop.
Forțele bulgare din zona: Rusciuk—Razgrad—Șumla—Varna vor avea desigur misiunea de a întreprinde o ofensivă bruscată în Dobrogea, în scopul de a răscula populațiunea bulgară locală, a împiedica mobilizarea noastră și în ultima analiză a împiedica debarcările trupelor aliate ruse.
Pentru atingerea acestui din urmă scop, este probabil ca numeroasa cavalerie (20—25 escaldroane) de care dispune grupul est al forțelor bulgaro-aliate să încerce raiduri spre linia Cernavodă—Medgidia—Constanța.
 
CAPITOLUL III
EXECUTAREA MISIUNII ARMATELOR ROMÂNE
 
1. Gruparea forțelor pe cele două fronturi operative.
Ținînd seama de cele expuse mai înainte, cu privire la scopul războiului ce vom întreprinde și la importanța teritoriului de operațiuni transilvano-ungar, forțele noastre mobilizate s-au grupat, în vederea operațiunilor proiectate, astfel cum se arată mai jos:
  1. Pentru operațiunile ofensive în Transilvania
Trei armate, și anume :
Efective
            Armata de Nord........................................................................107 948
Armata 2 ..................................................................................126 808        
Armata 1 ..................................................................................134 403
            Corpul 5 armată și Artileria Grea, la dispoziția Marelui
Cartier General ........................................................................  51 165
Total                              420 324
B. Pentru operațiunile contra Bulgariei
Armata 3, grupată astfel :
 Efective
 
Grupul de Vest în Oltenia .........................................................  19 864       
Grupul Central între Olt și Argeș .............................................   50 846
Grupul de Est în noul teritoriu (Capetele de pod:
Turtucaia, Silistra și Detașamentul  ,,Dobrogea“) ...................   71 813
Total                               142 523
 
Total general : 562 847 forțe de operațiuni, fără etape, trupe de cetate și părțile sedentare.
Din această grupare, vedem că 80% din forțele noastre vor opera pe teatrul principal de operațiuni și numai 20% pe teatrul de sud.
2. Executarea misiunii armatelor destinate a opera pe Irontulde Nord și Nord-Vest.
Pentru executarea misiunilor, armatele 1, 2 și cea de Nord vor înainta în Transilvania și Banat, cu scopul de a se concentra în vederea unei bătălii generale în zona: Ciucea (spre nord) și Caransebeș (spre sud).
Armatele noastre vor opera în strînsă legătură cu armatele imperiale ruse de sud. Linia de separațiune între zonele de operațiuni ale trupelor imperiale ruse și ale trupelor regale române va fi formată de valea rîului Someșul Mare, ambele maluri ale rîului căzînd în zona de operațiuni rusă.
Prima adunare a trupelor armatelor 1, 2 și de Nord, după debarcarea lor din trenurile de transport, se va face în vecinătatea frontierei muntoase a Carpaților...
Alegerea zonei de adunare a fost condiționată, în primul rînd, de caracterele geografice-militare ale teatrului de operațiune româno-transilvan și de scopul operațiunilor ce vom întreprinde pe acest teatru.
Masivul muntos al Carpaților prezintă un obstacol foarte serios înaintării trupelor noastre în Transilvania. Cu cît trupele noastre vor traversa mai cu întîrziere masivul muntos, cu atît inamicul va cîștiga timp, pentru a aduna noi forțe, spre a se opune încercărilor noastre de trecere.
Condiția de (căpetenie, (pentru a micșora greutățile trecerii, este de a surprinde pe inamic, nedîndu-i timp de a-și concentra forțele pentru a rezista în punctele cele mai favorabile, în fața trecătorilor.
Pentru a surprinde pe inamic, se impune să executăm trecerea masivului muntos, cît mai repede după declarațiunea războiului și pe direcțiuni cît mai numeroase.
În acest scop era nevoie să prevedem prin lucrările noastre următoarele :
a) Ca transporturile de concentrare să se execute cît mai repede; pentru atingerea acestui rezultat s-au utilizat, simultan, toate liniile ferate ce conduc din teritoriul țării spre diferite puncte ale frontierei româno-ungare ;
b) Să adunăm astfel forțele noastre lîngă frontieră, încît să utilizăm, pentru traversarea ei, toate comunicațiile ce conduc în Transilvania, dispunîndu-se, pe fiecare din ele, cîte o mare unitate destul de puternică, fără însă de a aglomera prea multe trupe pe o aceeași comunicație.           
Ținînd seama de aceste două deziderate în stabilirea zonei de concentrare și în gruparea forțelor, s-a obținut rezultatul destul de favorabil de a termina concentrarea forțelor noastre în a 12-a zi de mobilizare; și de a putea debușa în Transilvania simultan, cu 12 coloane de 3 arme, avînd aproape fiecare forța unei divizii [...]
Datorită formei învăluitoare a frontierei noastre spre Transilvania, frontul de concentrare se prezintă în echer, formă foarte favorabilă, deoarece imediat după trecerea frontierei, fiece pas făcut
înainte va restrînge treptat frontul de operație, prin înaintarea concentrică a trupelor spre valea Mureșului.
Dacă am fi făcut prima adunare a forțelor noastre pe o zonă mai restrînsă în vecinătatea masivului muntos, transporturile de concentrare s-ar fi executat cu mare întârziere, căci ar fi trebuit să supra-încărcăm cu nenumărate trenuri numai cîteva linii ferate. În acest caz traversarea zonei muntoase s-ar fi făcut mult mai tîrziu și desigur în condițiuni mult mai grele, deoarece inamicul
ar fi putut să-și concentreze rezistența pe un spațiu relativ restrîns, numai în fața celor cîteva trecători alese pentru debușarea noastră. Dacă am fi procedat astfel, toate avantagiile formei învăluitoare
a frontierei noastre și ale unei repezi concentrări ar fi dispărut, în detrimentul nostru și în folosul inamicilor.

Afară de aceasta, s-ar fi născut și alte greutăți din punctul de vedere al subzistenței trupelor pe timpul traversării zonei muntoase, căci ar fi trebuit să încolonăm mai multe divizii pe una și
aceeași comunicație din masivul muntos.
Gruparea forțelor destinate operațiunilor ofensive în Transilvania, în 3 armate și un grup rezervat la dispoziția Marelui Cartier General, a fost impusă atît de condițiunile geografice-militare ale teatrului de operațiune româno-transilvan, cît și de situațiunea inițilă, probabilă, a forțelor inamice destinate a se opune ofensivei noastre.
Situațiunea generală militară a Puterilor Centrale devenind defavorabilă acestora, în urma ofensivei generale a Aliaților pe fronturile de vest, sud-vest și est, comandamentul austro-ungar, după toate probabilitățile, va fi silit să adopte o atitudine defensivă pentru trupele destinate să opereze în Transilvania.
Din cauza formei învăluitoare a frontierei noastre muntoase, intrîndul format de teritoriul transilvan între valea Oltului și frontieră fiind amenințat a fi repede întors pe la nord și vest, se
poate prevede cu multă probabilitate că rezistența principală a inamicului, în cazul cînd ar dispune de trupe suficiente, se va organiza pe Mureș și anume pe înălțimile ce mărginesc spre nord și
nord-vest valea rîului.
Valea Mureșului este astfel îndreptată față de cele două laturi ale frontierei noastre de nord și vest, încît atît cursul superior al rîului, între Tîrgu Mureș—Sînmiclăuș, cît și cursul său inferior, spre Deva, ambele pot fi repede atinse de trupele noastre concentrate în Moldova și Oltenia, care vor fi astfel în măsură să întoarcă apărarea pe care inamicul ar organiza-o pe înălțimile ce mărginesc cursul de mijloc al Mureșului între Alba Iulia și Tîrgu Mureș.
Forțele de mai sus vor mai avea și alte misiuni speciale și anume:
Forțele concentrate în Moldova, după debușarea lor în valea superioară a Mureșului, vor fi în măsură să opereze de comun acord cu armata rusă din Bucovina, silind forțele inamice, ce se vor găsi spre Bucovina sau în Carpații Maramureșului, să se retragă spre vest.
Forțele concentrate în Oltenia vor avea misiunea specială de a ataca și respinge trupele inamice care s-ar găsi în Banat și în valea inferioară a Mureșului, împiedicîndu-le de a înainta în Transilvania, pentru a amenința în flanc trupele noastre ce vor opera în această provincie.
Aceste două grupe de forțe, avînd anumite misiuni speciale, vor constitui 2 armate și anume : Armata de Nord în Moldova și Armata 1 în Oltenia.
Trupele concentrate pe frontiera de nord, între Olt și Putna, vor constitui Armata 2, avînd misiunea de a înainta direct spre Mureș, pentru a opera de comun acord cu armatele de aripi (Armata
1 și de Nord), astfel cum va rezulta din situațiunea operativă a momentului.
Corpul 5 armată, rămas la dispoziția Marelui Cartier General, va fi destinat să întărească, ulterior, una din cele trei armate, după cum va rezulta din nevoile operative.
 
Acoperirea și executarea concentrării
 
Prima adunare a forțelor se va executa sub protecția trupelor de acoperire constituite în grupe de acoperămînt, dispuse pe fiecare din direcțiunile principale pe care coloanele noastre vor străbate
frontiera muntoasă [. . .]
Executarea serviciului de acoperire se va face în baza directivelor Marelui Stat Major, trimise din timp de pace comandamentelor, și în baza instrucțiunilor detaliate ale acestora.
Intrarea României în război contra Puterilor Centrale și Bulgariei, în epoca actuală, cînd armatele acestor state se găsesc de mult timp în război, se va face în condițiuni destul de grele.
Statele inamice de la nord și sud, de îndată ce vor simți că România începe mobilizarea, vor încerca cu forțele ce vor avea la îndemînă să execute incursiuni pe teritoriul nostru, în scopul de
a ne împiedica operațiunile de mobilizare și concentrare.
Pe frontiera de sud și în special spre noul teritoriu, bulgarii, avînd deja concentrate forțe mai numeroase, vor fi în măsură să execute din prima zi a ostilităților chiar operațiuni importante.
Pentru a se împiedica incursiunile și operațiunile inamicului pe teritoriul nostru, toate grupele de acoperire cu întregul lor efectiv [...] se vor găsi la frontieră încă dinaintea mobilizării generale,
astfel că, în momentul începerii operațiunilor, ele vor fi în măsură să înceapă operațiile lor.
Cum majoritatea trupelor de acoperire se găsesc dislocate pe frontiera muntoasă, încă din luna august 1915, comandamentele și trupele respective cunosc în cele mai mici amănunte atît terenul
pe care vor opera, cît și instrucțiunile în baza cărora îsi vor îndeplini misiunile lor.
Atitudinea grupelor de acoperire va depinde de situațiunea generală de război în momentul începerii ostilităților.
Cum, după toate probabilitățile, inamicul va avea în Transilvania (și în Banat) forțe relativ puțin numeroase (ceea ce este probabil), grupele noastre de acoperire vor înainta pe teritoriul inamic în noaptea care va preceda prima zi de mobilizare și vor căuta să pună stăpînire pe anumite pozițiuni dominante dincolo de frontieră, în scopul de a proteja și înlesni înaintarea ulterioară a grosului forțelor noastre.
Aceste operațiuni ofensive ale grupelor de acoperire, limitate numai în scopul arătat mai înainte, vor fi ordonate direct de Marele Cartier General, singurul în măsură să coordoneze acțiunea
simultană a tuturor grupelor de acoperire, pe întreaga frontieră.
Operațiunile ofensive ale grupelor de acoperire se vor executa în baza directivelor Marelui Stat Major și a lucrărilor detaliate stabilite în acest scop, chiar de comandanții grupelor de
acoperire [. . .]
Situațiunea generală permițînd executarea operațiunilor ofensive ale grupelor de acoperire, vom fi în măsură să aruncăm pe teritoriul inamic, încă din noaptea care va preceda prima zi de mobilizare, circa 135 000 oameni. Intrarea ulterioară a grupelor de acoperire pe teritoriul inamic va depinde de forțele pe care inamicul le va avea la frontieră și mai ales de acelea pe care le-ar putea aduce în Transilvania.
Atitudinea grupelor de acoperire trebuie să fie energică, însă prudentă. Grupele vor ocupa și întări pozițiunile ce li se vor ordona de comandamente și se vor pune în legătură cu grupele vecine.
Dacă situațiunea va permite, va fi foarte avantajos ca grupele de acoperire ale armatelor 2 și de Nord să se întrunească, după trecerea lor pe teritoriul inamic, pe fiecare din zonele indicate mai
jos sub literele a și b, sub un comandament unic, să ocupe și să întărească zona de teren unde urmează a se aduna corpurile de armată respective, pe teritoriul inamic, după trecerea masivului muntos, în vederea începerii operațiunilor generale. Procedîndu-se astfel [. . .] desfășurarea strategică a Armatei 2 pe teritoriul inamic va fi sprijinită prin două puternice avangarde, formate prin înaintarea grupelor de acoperămînt și anume:
a) În zona Făgăraș—Brașov (unde se va aduna Corpul 2 armată), o avangardă tare de: 19 batalioane, 18 baterii și 24 escadroane, compusă din grupele „Bran“ și „Predeal“, ale Corpului 2 armată, și din Divizia 1 cavalerie, care va trece munții după ce grupele de acoperire vor ocupa primele lor pozițiuni dincolo de frontieră ;
b) În zona Prejmăr—Covasna, o avangardă tare de 24 batalioane și 15 baterii, compusă din grupele de acoperire ale Corpului 3 armată.
Urmînd același procedeu, desfășurarea Armatei de Nord va fi protejată pe teritoriul inamic, de asemenea, de două avangarde și anume :
a) În zona Tîrgu Secuiesc, Miercurea Ciucului, de o avangardă tare de 20 batalioane, 17 baterii și 24 escadroane, formată din grupele de acoperire : „Ghimeș", „Uz" și ,,Oituz“ și Divizia 2 cavalerie; aceasta din urmă va trece frontiera, după ce grupele de acoperire vor fi ocupat primele lor pozițiuni pe teritoriul inamic ;
b) În zona Bilbor—Borsec și spre vest, de o a 2-a avangardă, tare de 12 batalioane, 6 baterii, formată din grupele de acoperire : „Broșteni", ,,Bistricioara“ și „Bicaz". Eventual această avangardă
se poate mări cu încă 4 escadroane din Regimentul 4 călărași, care va trece frontiera în urma grupelor de acoperire.
Grupele de acoperire : „Jiul“ și „Olt-Lotru“ ale Armatei 1, după trecerea frontierei, se vor opri și întări, primul, între Petroșani și pasul Merișor (valea Streiului), iar al doilea pe înălțimile
înconjurătoare ale Sibiului.
Grupul de acoperire ,,Vîrciorova“ are misiunea de a acoperi și proteja înaintarea Diviziei 1 [infanterie] spre valea Cernei.
Sub protecția acestor avangarde puternice, grosul forțelor armatelor 1, 2 și de Nord, pe măsură ce vor sosi pe zona de concentrare, se vor mișca apoi treptat, peste frontieră, pe eșaloane de marș, compuse din 2-3 arme: înaintînd pe zona de adunare hotărîtă pentru corpurile de armată respective.
Desfășurarea strategică a armatelor se va efectua chiar pe teritoriul inamic și sub protecția grupelor de acoperămînt.
Acest procedeu va prezenta următoarele avantaje :
a) Se vor putea întări treptat grupele de acoperire ;
b) Hrănirea trupelor, pe timpul trecerii munților, se va face mai ușor, înaintîndu-se pe eșaloane succesive, decît dacă se vor mișca deodată coloane foarte adînci.
Procedîndu-se astfel, în seara zilei a 17-a de mobilizare, armatele 1, 2 și de Nord vor fi complet adunate, cu serviciile respective, în zonele următoare :
Armata 1: cu grosul forțelor (diviziile 2 și 11 — Corpul 1 armată și Divizia 12), între Hațeg și Merișor și mai la sud în bazinul Petroșanilor; Detașamentul „O1t-Lotru“ și Divizia 13 în zona: Sibiu—Tălmaciu—Boița și eventual mai la nord.
Armata 2: în zona Făgăraș—Feldioara—Prejmăr și Brașov.
Armata de Nord: cu grosul forțelor (diviziile 7, 8, serviciile Corpului 4 armată și Divizia 2 cavalerie) în zona: Miercurea Ciucului - Bixad (pe Olt) și Tîrgu Secuiesc ; cu Divizia 14, întărită, în zona: Toplița—Borsec—Ditrău—Sirmiclăus.
 
Înaintarea generală a Armatei în interiorul Transilvaniei
 
După ce toate trupele și serviciile armatelor noastre vor fi terminat debușarea lor în Transilvania, vom fi în măsură să începem, spre ziua a 17-a de mobilizare, o nouă fază operativă și anume:
Înaintarea generală în interiorul Transilvaniei, cu scopul de a zdrobi definitiv ultimele rezistențe ale inamicului, a debușa apoi în Cîmpia Ungară și a pune stăpânire pe zona de hrănire a armatelor austro-ungare, adică pe văile Tisei și Dunării. Pentru atingerea scopului de mai sus, forțele noastre vor înainta pe direcțiunile care le vor permite să străbată cît mai repede Cîmpia Ungară și mai ales care le vor da putința să ajungă cît mai repede în contact cu forțele inamice, destinate a se opune înaintării noastre [... ].
Studiind comunicațiunile din interiorul Transilvaniei, precum și acelea care din Cîmpia Ungară duc în Transilvania, se vede că majoritatea comunicațiilor ferate și ordinare, care vin dinspre
frontierele noastre de vest și nord, cît și din interiorul Ungariei, conduc în nord-vestul Transilvaniei, în regiunea Cluj, Dej, dintre cele două Someșe.                       
Trupele austro-ungare retrase din Carpații Bucovinei și Galiției, în momentul intrării României în război, precum și ajutoarele ce vor fi aduse din interiorul monarhiei austro-ungare, se vor
concentra pentru a rezista contra noastră în această regiune, avînd detașamente puternice în valea Mureșului.
Cea dintîi rezistență puternică o vom întîlni pe Mureș; prin urmare, zona care trebuie atinsă cît mai repede de grosul trupelor noastre va fi valea Mureșului.
Tinînd seamă de rezistențele ce vom întîmpma din partea inamicului în Transilvania de nord-vest, precum și de o eventuală amenințare dinspre Banat, manevra ce s-ar putea adopta, pentru a
pune stăpînire pe valea Mureșului, ar fi următoarea:
Armata de Nord: va înainta spre valea Mureșului superior, centru a pune stăpînire pe zona: Deda—Reghin, și apoi pe înălțimile de la vest—nord-vest, cu misiunea de a ataca trupele inamice
din această parte, luptînd de comun acord cu armata rusească de sud.          .
Armata 1: va înainta cu grosul forțelor spre valea inferioară a Mureșului, pentru a pune stăpînire pe zona: Alba Iulia—Simeria - Porțile de Fier transilvane (pe drumul Hațeg—Caransebeș), avînd misiunea de a se opune unor eventuale atacuri pe care trupele inamice din Banat și valea inferioară a Mureșului le-ar încerca spre Transilvania.
Divizia 1 [infanterie] a Armatei 1 va executa o operațiune locală în văile Dunării și Cernei, cu misiunea de a pune stăpînire pe Orșova, pe defileurile Cernei și la nord de Mehadia și pe înălțimile care domină valea Cernei spre vest; în fine, se vor ocupa și înălțimile de la sudul Dunării în regiunea Tekia—Cladova.
Armata 2: va înainta în valea de mijloc a Mureșului, va pune stăpînire pe Aiud, Tîrgu Mureș și apoi va manevra pentru a ataca în flanc și spate forțele inamice care s-ar opune fie Armatei de Nord, fie ajutînd cu o parte din forțele sale Armata 1.
În cazul că armatele vor continua fără întrerupere marșul de la frontieră pînă la Mureș, se va putea ajunge în valea rîului, după 7 etape (regulîndu-se marșurile după Armata 2, cea mai depărtată de Mureș), adică către ziua a 25-a de mobilizare.
De pe Mureș, Armata 2 și Armata de Nord, înaintînd spre nord-vest, vor atinge zona: Cluj—Gherla—Dej, în circa 4 etape; s-ar putea deci ajunge în această zonă, fără a ține seamă de zilele de luptă, către ziua a 29-a de mobilizare. Dacă se vor mări unele dintre etapele zilnice pînă la 30 km, ceea ce va fi posibil, dacă vom întrebuința staționarea eșalonată în lungul direcțiilor de mișcare, atunci în ziua 30-a de mobilizare armatele 2 și de Nord vor putea ajunge în Munții Apuseni, la frontiera de vest a Transilvaniei și în zona Ciucea. Înaintarea din valea Mureșului spre zona Cluj—Dej și Munții Apuseni ai Transilvaniei va constitui a doua fază operativă.
În timp ce Armata 2 și cea de Nord vor înainta spre zona Cluj—Dej, Armata 1, continuînd a forma pivot, spre sud, va opera cu grosul forțelor în zona: Caransebeș (pe Timiș) — Dobra (în valea
Mureșului). Cu un detașament de 3 arme dotat cu artilerie de munte se va ocupa regiunea Abrudului (avînd centrul spre localitatea Abrud) și comunicațiile care din această zonă conduc spre văile celor două Crișuri.
A treia fază operativă va fi străbaterea în Cîmpia Ungară.
Pentru intrarea în Cîmpia Ungară, avem la dispoziție două zone și anume: zona cuprinsă între cele două Someșe, de unde se poate debușa direct spre Oradea Mare—Debrețin, iar mai la sud, zona străbătută de cele două Crișuri (Alb și Negru), care conduce în Cîmpia Ungară, între Oradea Mare și Bekescsaba.
Este absolut necesar a debușa în Cîmpia Ungară simultan prin aceste două zone, pentru a putea ataca atît de front, cît și de flanc și spate, trupele inamice, care se vor dispune pentru apărare, la vest de ieșirile Munților Apuseni ai Transilvaniei.
Dacă am înainta numai prin zona de nord (dintre cele două Someșe), inamicul ar putea manevra la rîndul său prin văile Crișului, pentru a debușa apoi pe Mureș între Alba Iulia și spre sud de Turda și a cădea pe liniile noastre de comunicațiuni. Pentru debușarea în Cîmpia Ungară, vom grupa forțele noastre astfel :
a) Armatele 2 și de Nord, constituind un singur grup operativ, vor înainta din zona Cluj—Dej pentru a debușa în Cîmpia Ungară spre Oradea Mare—Debrețin, menținînd spre nord legătura cu armatele rusești.
Din zona Cluj—Dej pornesc spre vest, printre văile celor două Someșe, 3 cai ferate și 3 șosele bune, care conduc în Cîmpia Ungară spre localitățile de mai sus. Între aceste trei șosele se găsesc mai multe comunicații ordinare care vor putea fi de asemenea întrebuințate de coloane compuse din cele 3 arme. 
Considerând numai zilele de marș, armatele 2 și cea de Nord ar putea ajunge în zona Oradea Mare—Debrețin in 7 etape, adică în ziua a 39-a de mobilizare. Misiunea grupului operativ de mai
sus va fi de a ataca pe front trupele inamice din zona Oradea Mare—Debrețin. [...]

b) Un grup de forțe, compus din Corpul 5 armată (care la început fusese în linia 2-a), una divizie detașată de la Armata 1 (cum ar fi Divizia 13), una brigadă mixtă de grăniceri (Regimentul 1 grăniceri, întărit cu 1-2 batalioane de vînători și artilerie de munte) și Divizia 1 cavalerie, va înainta prin zona străbătută de cele două Crișuri, pentru a debușa către aceeași dată, ca mai sus, în zona: Oradea-Mare—Bekescsaba. Misiunea acestui grup va fi de a ataca în flanc și spate trupele inamice din zona Oradea-Mare—Debrețin [. . .]
Rămâne a vedea misiunea Armatei 1, a 3-a fază operativă. Se pot prezenta două cazuri mai principale care vor determina misiunea acestei armate și anume:
Poate fi necesar ca Armata 1 să opereze în Banat, contra forțelor existente în această provincie, sau să fie hemată a-și combina operațiunile cu acelea ale unei armate aliate, franco-engleză-sîrbă, care ar înainta de la sud, din Serbia spre Dunăre și Banat.
În acest caz, Armata 1 se va dispune astfel [. . .] pentru a-și îndrepta grosul forțelor spre sud [. . .]
În cazul de mai sus, un detașament puternic de 3 arme (chiar o divizie) va rămîne să opereze în valea de jos a Mureșului, cu misiunea de a se opune unor trupe inamice care ar înainta dinspre Seghedin spre est și pentru a stabili și întreține legătura cu grosul ce va opera în zona: Bekescsaba—Oradea-Mare.
Dacă în Banat și provinciile vecine (Croația—Bosnia—Serbia) nu se vor mai găsi trupe inamice, deoarece cele existente s-ar fi retras la nord de Mureș, în acest caz, Armata 1 va lăsa în Banat detașamente puternice pentru a ocupa provincia, iar cu grosul forțelor va înainta la nord de Mureș, la aripa stîngă a grupului de mai sus; în acest caz, se va ocupa cît mai puternic, pe ambele maluri ale Tisei, Seghedinul și trecerile peste rîu de la sud de această localitate, pînă la confluența râului cu Dunărea.
Îndrumarea ulterioară a operațiunilor se va hotărî în timpul oportun, în cursul operațiunilor și în raport cu situațiunile operative ale momentului.
 
CAPITOLUL IV
OPERAȚIUNILE PE FRONTUL DE SUD
 
Scopul operațiunilor pe frontul de Sud s-a arătat în capitolul I a-l proiectului de față.
Pentru apărarea teritoriului țării contra unor eventuale atacuri dinspre sud, trupele Armatei 3 se vor împărți în 3 grupe operative, și anume :
a) Grupul de Vest, în Oltenia, tare de 19 000 oameni, aparținînd Diviziei 20 ;
b) Grupul Central dintre Olt și Argeș, tare de 50 846 oameni, aparținînd Corpului 6 armată, compus din diviziile 16 și 18, întărit în mod trecător și cu Brigada 2 călărași ;
c) Grupul de Est, tare de 71 813 oameni, este compus din garnizoanele capetelor de pod Turtucaia (Divizia 17), Silistra (Divizia 9) și Divizia 19. Această din urmă divizie va avea și misiunea
de a acoperi debarcările trupelor rusești pe teritoriul nostru și adunarea lor, după debarcare, la sudul liniei Cernavodă—Medgidia.
Operațiunile Armatei 3 vor trece prin 2 faze și anume:
O primă fază defensivă și apoi o a 2-a fază, în care operațiunile ofensive vor constitui nota predominantă a activității Armatei 3.
În prima fază, trupele Armatei 3 concentrate pe malul stîng al Dunării, acelea din Oltenia, precum și acelea dintre Olt și Argeș, vor avea misiunea de a se opune încercărilor eventuale de trecere
a Dunării, distrugînd trupele inamice care ar fi reușit să pună momentan piciorul pe teritoriul național.
În această fază trupele de pe malul drept al Dunării (diviziile 17, 9 și 19) vor rezista atacurilor bulgare,  acoperind în același timp și debarcarea și înaintarea trupelor ruse în Dobrogea, precum și adunarea lor după debarcare în zona de la sudul liniei Cernavodă-Medgidia.
După intrarea în linie a trupelor imperiale ruse destinate a opera în Bulgaria, forțele aliate româno-ruse vor fi în măsură (spre ziua a 10-a de mobilizare) să înceapă operațiuni ofensive în Dobrogea de sud și apoi în Bulgaria răsăriteană.
Scopul acestor operațiuni va fi de a se pune stăpînire pe zona: Rusciuk—Șumla—Varna, asigurînd această zonă spre vest și sud contra unor atacuri inamice ulterioare, precum și de a ataca și distruge forțele inamice din Bulgaria de nord și răsărit. Succesul acestor operațiuni va da completă libertate de acțiune armatelor române care vor opera în Transilvania și Ungaria.
Pentru executarea operațiunilor ofensive de mai sus, trupele aliate destinate acestor operațiuni se vor grupa astfel :
Corpul 6 armată român : diviziile 17 și 16 ;
Corpul 7 armată român : diviziile 9 și 19 ;
Corpul armată rus.
[...] Operațiunile de la sudul Dunării vor fi secondate de trupele rămase pe malul stîng al Dunării înspre Giurgiu și la nord (Divizia 18 întărită cu artilerie grea ; eventual și Divizia 1 cavalerie), care vor avea misiunea de a menține cît mai multe trupe inamice în zona: Nicopole—Șiștov—Rusciuk. .
La operațiunile ofensive de la sudul Dunării va concura și flota de Dunăre româno-rusă, care va avea misiunea de a bombarda Rusciukul și lucrările de fortificațiuni învecinate și a distruge flota inamică.
Flota imperială rusă din Marea Neagră va coopera cu armata de uscat, prin întreprinderi navale, executate asupra litoralului inamic între Varna și Burgas.
 
 
ȘEFUL STAT-MAJORULUI GENERAL
General [VASILE] ZOTTU
ȘEFUL SECȚIEI III
Colonel [IOAN] RĂ‚ȘCANU:
 
(Ministerul Apărării Naționale. Marele Stat Major, Serviciul Istoric, România în
războiul mondial 1916—1919
,
vol. I. Documentele — Anexe, București, 1934, p. 111—121)
                                                                                                                                                                                                                                                                                                              S.I.08.2016
 
 
 
 
 
 
 
         
 
Top