Retragerea în Moldova în iarna 1916/1917 după o mărturie inedită
 
       Rezistenţa românească în Muntenia a fost marcată de  o ultimă bătălie de mari proporţii, aceea de pe Argeş- Neajlov (29 noiembrie – 3 decembrie 1916), concepută de Marele Cartier General român după modelul Marnei, cu speranţa de a salva capitala, dar care s-a terminat dezastruos. Bucureştii au fost ocupaţi de inamic la 6 decembrie 1916 şi în iarna foarte aspră ce a urmat armata, Curtea, guvernul şi o parte a populaţiei s-a retras în nord-estul regatului, în Moldova încă liberă.
       După rapoartele şefului Misiunii militare franceze, deja reproduse, internauţii au avut imaginea retragerii în viziunea generalului Berthelot. Unul dintre membrii misiunii, căpitanul Marcel Fontaine a luat câteva instantanee impresionante din acest exod. Vedem căruţele retragerii în viscol, sănii, automobilul oprit lângă trupele în mers pentru ca regele Ferdinand  al României, el însuşi gârbovit de frig, să poată vorbi cu soldaţii.
Fotografiile fac parte din donaţia Marcel Fontaine făcută Muzeului Militar Naţional “Regele Ferdinand I”  prin intermediul domnului Alain Legou, executorul testamentar al răposatului căpitan Fontaine din Misiunea militară franceză în România.
 
 
 
La retraite en Moldavie pendant l’hiver 1916/1917
d’après un témoignage inédit

 
             La résistance roumaine en Valachie fut marque par une dernière grande bataille,  d’Argesh – Neajlov (29 novembre – 3 décembre 1916),  pour sauver la capitale, Bucarest, se termina en débâcle. Bucarest fut occupe par l’ennemi (6 décembre) et dans le très rigoureux hiver de 1916/1917 on assista à la retraite de l’armée, de la Cour royale, du gouvernement  et d’une partie de la population dans le nord-est du royaume encore libre, en Moldavie.
         Par les rapports du chef de la Mission militaire française, déjà reproduits, les internautes ont eu la vision du général Berthelot sur la retraite. Un des membres de la mission, le capitaine Marcel Fontaine  a pris quelques photos impressionnantes de l’exode. On voit la fille  des chariots dans la tempête de neige, les traîneaux et l’automobile qui s’arête auprès des troupes en retraite afin que le roi, transi lui-même par le froid, peut parler avec ses soldats.
        Les photos font parties du légat de Marcel Fontaine pour la Roumanie, offert au Musée Militaire National « le roi Ferdinand Ier » par Monsieur Alain Legou, l’exécuteur testamentaire du feu la capitaine Fontaine de la Mission militaire française.

 
                                                                                    (Sergiu Iosipescu, mars 2017)









 
 
 
 
Generalul Berthelot,
şeful Misiunii militare franceze -
bilanţul campaniei din 1916   pe Frontul românesc
 
 
 
          În memoriile sale şi în scrisorile adresate cumnatei sale Louise, generalul Berthelot oferă elementele unui bilanţ al campaniei din 1916 pe Frontul românesc.
          De la 7 decmbrie 1916, Marele Cartier General Român era la Bârlad, unde a doua zi s-a instalat şi generalul Berthelot. Era încă sub impresia bătăliei pentru Bucureşti, în cursul căreia armata română care apăra capitala “a efectuat o frumoasă manevră prin care aproape că încercuise patru divizii germane, turceşti şi bulgare, cu patru divizii române şi o brigadă rusească. Succesul se cifra deja prin capturarea a 26 de tunuri şi a 2500 de nemţi când, una din diviziile româneşti a fost cuprinsă brusc de panică şi dând bir cu fugiţii a antrenat şi alte două divizii învecinate !” [1].
          După ce la 13 decembrie mai sperase într-o rezistenţă pe linia Râmnicul Sărat – Viziru (sud Brăila), a doua zi generalul trebuia să se resemneze : “în clipele acestea sitauţia este pe mâna ruşilor ; dacă nu întârzie să sosească, s-ar putea rezista pe Siret ; dacă nu, întreaga Românie va fi pierdută.” [2]
          Chiar şi în aceste împrejurări cumplite el nu a pierdut speranţa reluării ofensivei cu diviziile ruseşticare începuseră să sosească şi cu armata română reconstituită “spre a recuceri România şi, deopotrivă, spre a le veni de hac Bulgariei” [3]. Generalul francez a luptat împotriva ideii, vehiculate la Stavka de a înfăptui reconstituirea armatei române între Bug şi Nipru, pe care o socotea “ de neacceptat”.
          În ajun de Crăciun el prime de la generalul Janin – ataşatul militar francez la Stavka, o telegramă cu sfatul de a se îndepărta de regele Ferdinand al României : “ Ce-or voi ruşii ? – se întreba generalul Berthelot. Care o fi gândul lor ascuns ?  Oare sunt un martor incomod al uneltirilor lor ? Un motiv mai mult ca să rămân la post !” [4] .
          Şi, însfârşit, într-o scrisoare către cumnata sa, bilanţul :
“Vedeţi că situaţia de aici nu îmi pare prea grozavă. Dar, cu toate acestea, este un aspect care în orişice chip are însemnătatea sa : germanii au adus pe acest front 32 de divizii, care 32 de divizii nu sunt pe frontul francez şi acolo înrevăd succesul care va pune capăt războiului deîndată ce vom fi strâns materialul puternic care să deschidă breşa şi pe care tocmai îl pregătim şi care va fi gata odată cu vremea bună ! ”[5].
 
 
 
Le général Berthelot,
chef de la Mission militaire française -
bilan de la campagne de 1916   sur le Front roumain
 
 
          Dans ses mémoires et dans ses lettres à sa belle-sœur, Louise, le général Berthelot fournit les éléments d’un bilan de la campagne de 1916 sur le Front roumain.
          Depuis le 7 decembre1916 le G.Q.G. Roumain était à Bârlad dans le midi de la Moldavie centrale où le général Berthelot vient s’installer le lendemain. Il était encore sur l’impression de la bataille pour Bucarest, pendant laquelle l’armée roumaine qui défendait la capitale « avait  fait une jolie manœuvre par laquelle on avait presque entouré quatre divisions allemandes, turques et bulgares, avec 4 divisions roumaines et une brigade russe. Le succès se chiffrait déjà par la prise de 26 canon et de 2500 boches , quand, une des divisions roumaines est tout à coup prise de panique  et fiche le camp a toutes jambes entraînant les deux voisines ! ». Apres avoir pensé le 13 décembre à une résistance sur la ligne Râmnicul Sărat – Viziru (Brăila), le lendemain le général dut se résigner : « En ce moment, la situation est entre les mains des Russes ; s’ils ne tardent pas d’arriver, on pourra peut-être tenir sur le Sereth. Sinon, c’est toute la Roumanie qui sera perdue ».
         Même dans ces conditions il ne perd pas l’espoir de reprendre l’offensive avec les divisions russes qui arrivaient enfin et une armée roumaine reconstruite « pour reconquérir la Roumanie, mais aussi venir à bout de la Bulgarie ». Il combat l’idée vechiculée à la Stavka de faire la reconstitution de l’armée roumaine entre le Boug et le Dniepr, qu’il juge « inadmissible ». A la veille du Noël il reçoit du général Janin –attaché français à la Stavka - une télégramme avec le conseil de s’éloigner du roi Ferdinand Ier de Roumanie: « Que veulent les Russes ? – se demandait le général Berthelot- Quelle est leur arrière pensée ? Suis-je un témoin gênant de leurs manigances ? Raison de plus pour rester à mon poste ».
           Et enfin, dans une lettre de 30 décembre 1916 à sa belle-sœur, le bilans:
         « Vous voyez que la situation ne me parait pas très belle dans ce coin ici. Il y a cependant un point de vue qui a sa valeur de toute façon, c’est que les Allemands ont amené sur ce front 32 divisions, et c’est toujours 32 divisions qui ne sont pas sur le front français, et c’est là-bas que je vois le succès qui mettra fin à la guerre, des que nous aurons réuni le matériel puissant qui pourra ouvrir la brèche et qu’on est en train de fabriquer et qui est bien près de sortir pour les premiers beaux jours ».
 
 
 
 

 

















 
          La Marele Cartier General român de la Bârlad. De la stînga la dreapta, în primul rând : regele Ferdinand I al României, generalul Zaharov; în al doilea rind, generalul Ştefan Holban, prinţul moştenitor Carol, generalul Belaiev, generalul Berthelot (după General Henri Berthelot  and Romania. Mémoires et Correspondance, éd. Glenn E. Torrey,  East European Monographs, Boulder, Columbia University Press, New York, 1987)
          Au G.Q.G. roumain à Bârlad. Premier rang : le roi Ferdinand Ier de Roumanie, le general Sakharov ; au deuxième rang, le général Ştefan Holban, le prince héritier Charles, le général Belaïev, le général Berthelot.
 
[1] General Henri Berthelot  and Romania. Mémoires et Correspondance, éd. Glenn E. Torrey,  East European Monographs, Boulder, Columbia University Press, New York, 1987, p. 28.
[2] Ibidem, p. 31.
[3] Ibidem, p. 33.
[4] Ibidem, p. 34.
[5] Ibidem, p. 35.

 
Ultimul raport din anul 1916 al generalului Berthelot,
şeful Misiunii militare franceze pe Frontul românesc
(23 Décembre 1916)
 
            O analiză foarte critică a situaţiei şi lipsită de prea mari speranţe, - acesta este sensul ultimul raport din anul 1916 al generalului Berthelot adresat Marelui Cartier General francez.
            Din nenorocire, din pricina armatei ruse, condusă acum de generalul Zaharov, întreaga Dobroge fusese pierdută. Linia Hârşova-Taşaul nu a putut fi apărată, precum se va întâmpla curând şi cu aliniamentul Măcin-Babdag. Pierderea întregii Dobroge expunea Galaţii focului artileriei inamice, ceea ce a provocat încetarea lucrului şi evacuarea Arsenalului, a marilor „Stabilimente Fernic” de aici şi a flotei române.
            Dezastrul armatei române în Muntenia nu a fost compensat de o serioasă rezistenţă a armatei ruse aliate. Cea dintâi linie de apărare Râmnicul-Sărat – Viziru (Brăila) a fost părăsită, ordinele comandamentului imperial rus, mai degrabă vagi, prevăzând ocuparea unor poziţii de apăare pe Siret, în faţa unei înaintări, destul de lente, a trupelor inamice spre est. Decepţionat de spiritul defensiv al marelui aliat răsăritean, generalul  Berthelot a reuşit să obţină totuşi de la acesta acceptarea ideiii unei apărări la Porţile Moldovei, de unde era mai lesnicioasă reluarea ofensivei preconizate de el.
            A fost dealtfel ultima sa iniţiativă strategică din vremea nenorocitei campanii româneşti din 1916, înainte ca, împreună cu întreaga sa misiune să se consacre operei de reconstruire a armatei româneşti.
 
 
 
 
 
Le dernier rapport de l’année 1916 du général Berthelot,
chef de la Mission militaire française  sur le Front roumain
(23 Décembre 1916)
 
            Une analyse très critique et dépourvue des grandes espérances, tel est le sens du dernier  rapport de l’année 1916 du général Berthelot adressé au GQG français.
            Malheureusement, par la faute de l’armée russe, conduite par un nouveau chef, le général Sakharov, l’entière Dobroudja a été perdue. La ligne Hârşova-Taşaul n’a pas pu être defendue, comme egalement le suivant alignement, Măcin-Babdag. La perte de la Dobroudja mettait Galatz sous le feu de l’artillerie ennemie ce qui entrenait l’arrêt des travaux et  l’évacuation de l’arsenal, des grands „Établissements Fernic” – et de la flotte roumaine.
La débâcle de l’armée roumaine en Valachie n’a pas été compensée par une résistance sérieuse de l’armée russe. La première ligne défensive, Râmnicul-Sărat – Viziru (Brăila) a été abandonnée par le commandement  russe avec des indications pour ses divisions, plutôt vagues, pour occuper des emplacements sur le Siret, face au mouvement, d’ailleurs assez lent, de l’ennemi vers l’est. Deçu par cet esprit, le général Berthelot reussit a obtenir au moins l’organisation de la résistance aux portes de la Moldavie.
C’était sa dernière initiative stratégique pendant la malheureuse campagne roumaine de 1916, avant se consacrer, avec toute sa mission, à l’œuvre de reconstruction de l’armée roumaine.












 
Raportul generalului Berthelot din
30 noiembrie / 13 decembrie 1916
 
 
 
        Cel de-al patrulea raport al generalului Berthelot şeful Misiunii militare franceze în România , adresat Marelui Cartier General Francez, prezintă operaţiile militare pe Frontul românesc până la finele lunii noiembrie 1916 ( spre mijlocul lui decmbrie, după calendarul nou).
După ce inamicul a reuşit să treacă dicoace de Olt şi să debarce trupe pe malul stâng al Dunării la Zimnicea (23 noiembrie 1916), anulând planul generalului Berthelot de declanşare a unei ofensive împotriva corpurilor inamice în înainatea lor spre est, a urmat o perioadă critică.             Bătălia Bucureştilor (30 noiembrie-4 decembrie 1916), cum o numeşte generalul francez, sau de pe Argeş, concepută a fi o Marnă românească s-a soldat cu o gravă derută românească din cauza slăbiciunii comandanţilor şi a inerţiei ruşilor care au ezitat în a da un sprijin eficace acţiunii aliaţilor lor.
       Rezultatul a fost retragerea generală spre est, obligându-i de această dată pe ruşi să contribuie direct la apărarea Moldovei. Dar şi în aceste împrejurări între români şi ruşi a existat o serioasă neînţelegere, primii optând pentru apărarea pe aliniamentul Râmnicul-Sărat – Viziru, cei de-ai doilea pentru valea Siretului, conform vechii idei a generalului Alexeiev. Daltfel generalul francez acordă un loc însemnat raporturilor de comanadament româno-ruse pe frontul ce urma să se constituie în Moldova, soluţia avansată de generalul Berthelot fiind aceea de a păstra comanda supremă regelui Ferdinand I al României, asistat de un şef de stat major rus.
        Generalul Berthelot era pe bună dreptate îngrijorat pe viitoarele acţiuni ale inamicului vizând Odesa şi de posibilităţile de rezistenţă ale ruşilor în această « parte a frontului nu încă solidificată ». Dar chiar şi în mijlocul acestei nesiguranţe, el tot mai păstra speranţa unei apropiate ofensive între Carpaţi şi Dunăre pentru eliberarea Munteniei.
        El solicita din nou Marelui Cartier General francez să grăbească trimiterea a măcar celor 90 de ofiţeri pentru întărirea misiunii sale, în fapt spre încadrarea unităţilor româneşti, şi înaintarea în grad a membrilor misiunii sale care se luptaseră eroic alături de români.
        Primit cu animozitate de Stavka încă de la sosirea sa în România şi din cauza poziţiei sale lângă regele Ferdinand, generlul Berthelot se declara gata să se mărginească la rolul de reconstituire şi instruire a armatei române, de consolidare a alianţei româno-ruse.
 
 Le rapport du général Berthelot
de 30 Novembre / 13 Décembre 1916
 
            Le quatrième rapport du général Berthelot au Grand Quartier Général français présente les actions militaires sur le Front roumain jusqu’à la fin du mois Novembre  (vers milieu Décembre d’après le nouveau calendrier) 1916.
Depuis que l’ennemi a réussi a dépasser la rivière  d’Olt et débarquer ses troupes sur la rive roumaine du Danube à Zimnicea (23 Novembre 1916), anéantissant le plan du général Berthelot d’une offensive contre les différents corps de l’ennemi en marche vers l’Est, une période critique s’ensuivit. La bataille pour Bucarest (30 Novembre-4 Décembre 1916) ou la bataille d’Argeş, conçue comme une Marne roumaine échoua par des défaillances des commandants et l’inertie des Russes qui ont hésité de prêter une aide sérieuse à l’action de leurs alliés.
            Le résultat fut la retraite générale des armées roumaines vers l’Est, obligeant les Russes de contribuer à la défense de la Moldavie. Même dans ces conditions il y avait  une mésentente entre Roumains et Russes, les premiers optant pour une ligne de défense Râmnicul Sărat – Vizirul, les seconds pour la ligne du Siret, d’après l’ancienne idée du général Alexeiev. D’ailleurs le rapport accorde une place importante à la question du commandement sur le front de Moldavie, la solution avancée par le général Berthelot était de conserver la position du roi Ferdinand Ier en tant que commandant suprême avec un général russe chef d’état major.
          Le général Berthelot s’inquiétait, et à juste titre, des futurs mouvements de l’ennemi vers Odessa et des possibilités russes de résistance sur cette partie du front « pas encore solidifiée ». Mais même dans ces incertitudes il gardait l’espoir d’une prochaine offensive en Valachie, entre les Carpates et le Danube.
            Il sollicitait de nouveau au GQG d’hâter l’envoi des officiers français pour sa mission, au moins quatre-vingt-dix,  et d’avancer en grade ses compagnons qui ont combattu héroïquement à côtés des Roumains.
            Voué à l’animosité de la Stavka depuis son arrivée en Roumanie et à cause de sa position auprès du roi Ferdinand, le général Berthelot promettait de se confiner dans le rôle de reconstitution et d’instruction de l’armée roumaine, de consolider l’alliance sur le Front roumain. 




























 
Al doilea raport al generalului Berthelot şeful Misiunii militare franceze de pe Frontul românesc
(23 noiembrie 1916)
 
          Cel de-al doilea raport al generalului Berthelot – nefolosit până astăzi în istoriografia românească şi pe care îl redăm după ediţia franceză din anul 2000[1] - cuprinde analiza desfăşurării campaniei armatei române şi al aliaţilor de pe frontul carpatic, dunărean şi dobrogean în primele trei săptămâni ale lunii noiembrie 1916.
          Este o perioadă critică, pierderea aproape în întregime a Dobrogei făcând posibilă oricând trecerea Dunării de către inamic iar amânarea mereu a ofensivei de către armata rusă general Letciski lăsând întreaga libertate de acţiune germanilor împotriva forţelor generalului Averescu. Lipsa rezervelor, „cadrele scheletice” şi slăbiciunea celor de comandă, rămâneau între grijile permanente ale generalului francez. Antipatia reciprocă între şeful Misiunii militare franceze şi generalul Averescu, era suplinită de deplina înţelegere cu regele Ferdinand I, cu generalul Presan şi ofiţerii Cartierului general românesc. Valoarea generalului Christescu i se părea însă nesigură.
Ofensiva germană a reuşit în defileele Jiului şi Oltului, acolo unde la sfârşitul lunii octombrie rezistenţa românească fusese încununată de succes.
          Generalul Berthelot propunea o concentrare la vest-sud-vest de Piteşti spre a întoarce forţele inamice care, stăpâne pe Craiova se îndreptau spre trecerea Oltului în zona Slatina şi, desigur, intenţionau să-şi continue ofensiva în Muntenia.
          Raporturile personale ale şefului Misiunii militare franceze cu generalul Belaiev, conducătorul celei ruse, erau bune dar generalul francez nu înceta să recrimineze împotriva sistemului „à la russe” de retragere pe aliniamente succesive ceea ce însemna, de fapt, treptata cucerire de  germani  a României  „care prin bogăţiile sale  ar  avea  la ora actuală urmări atât de grave”.
 
 
 
 
 
Le deuxième rapport du général Berthelot,
chef de la Mission militaire française  sur le Front roumain
(23 Novembre 1916)
 
          La situation sur le Front roumain dans les trois semaines du mois Novembre 1916 fut présentée au Grand Quartier Général français dans le deuxième rapport du général Berthelot.
          Le chef de la Mission militaire française  ne cache pas ses soucis après la perte de presque toute la Dobroudja,  des défiles carpatiques de Jiu et d’Olt et l’envahissement de la Petite Valachie (Olténie) par l’ennemi. Il pense à tourner les armées allemandes, austro-hongroises dans leur progression vers l’Est, dans la Grande Valachie (Munténie) et vers Bucarest, mais avec la crainte du passage du Danube par l’ennemi, au dos de lignes roumaines.
Quoique dans des rapports correctes avec le général Belaeff, chef de la Mission militaire russe, le général Berthelot critique âprement le recul incessant des forces russes en Roumanie et leur insouciance d’abandonner les richesses du pays dans les mains des ennemis.
          Le général français relève également l’insuffisance des officiers roumains, « les cadres squelettiques », le manque des réserves, et il attend avec impatience l’arrivée des nouveaux officiers et sous-officiers français pour encadrer l’armée roumaine.
 















 
[1] La Roumanie dans la Grande Guerre et l’effondrement de l’armée russe. Ėdition critique des rapports du général Berthelot, chef de la Mission militaire française en Roumanie. 1916-1918, éd. Jean-Noël Grandhomme, Michel Roucaud, Thierry Sarmant, Paris, 2000, pp. 93-99.

 
Primul raport al generalului Berthelot,
şeful Misiunii militare  franceze în România
(30 octombrie 1916)

 
          Sosit la 15 octombrie 1916 la Iaşi şi a doua zi la Marele Cartier General român de la Periş, generalul Berthelot trimite primul său raport în Franţa după două săptămâni. Raportul prezintă atât evoluţia operaţiunilor militare până la acea dată cât şi o analiză a stării armatei române după două luni de război.
          Alături de rapoartele care vor urma acesta a fost publicat pentru prima dată într-o ediţie critică de Jean-Noël Grandhomme, Michel Roucaud şi Thierry Sarmant în anul 2000[1]. Rapoartele generalului Berthelor către Marele Cartier General Francez, în 1916 la Chantilly, constituie o sursă de prim ordin pentru reconstituirea campaniilor armatei române din 1916 şi 1917.
 
Le premier rapport du général Berthelot,
chef de la Mission militaire française en Roumanie
(30 octobre 1916)

 
         Arrivée le 15 octobre 1916 à Jassy et le lendemain au GQG roumain à Peris, le général Berthelot envoie son premier rapport en France après deux semaines. Le rapport présente non seulement l’évolution de l’opération militaire sur le Front roumain mais également une analyse sur l’état de l’armée roumaine après deux mois de guerre.
        Ce rapport, ainsi que les suivants ont été publiés dans une édition critique par MM. Jean-Noël Grandhomme, Michel Roucaud et Thierry Sarmant en 2000. Les rapports du général Berthelot au GQG  français de Chantilly sont une source précieuse pour la reconstitution des campagnes de 1916 et 1917 de l’armée roumaine
 
[1] La Roumanie dans la Grande Guerre et l’effondrement de l’armée russe, édition critique des rapports du général Berthelot, chef de la Mission militaire française en Roumanie, 1916-1918, par Jean-Noël Grandhomme, Michel Roucaud et Thierry Sarmant, Paris, L’Harmattan, 2000.


















 
Ofensiva românească în Transilvania
(august - septembrie 1916)
 şi apărarea Ţării Bârsei  în septembrie 1916

                Constantin Kiriţescu (n. 3 septembrie 1876 - d. 12 august 1965), zoolog român cu studii în  Germania, multă vreme director al învăţământului superior în Ministerul Educaţiei Naţionale, membru al Academie de Ştiinţe a României, a fost istoricul avizat al participării româneşti la Marele Război şi la acela pentru apărarea României Întregite. Cartea sa Istoria războiului pentru întregirea României: 1916-1919, trei ediţii (1922-1923, 1925-1927, 1989), socotită de regretatul Florin Constantiniu drept « vulgata » istoriografiei consacrată istoriei românilor în Primul Război Mondial rămâne cea mai minuţioasă şi mai veridică relatare a operaţiilor militare româneşti pe frontal est-european în anii 1916-1919, în lipsa unei istorii oficiale româneşti care nu a fost niciodată dusă la bun sfîrşit. Pentru Centenarul 1914-1918, cea de-a doua ediţie a istoriei lui Constantin Kiriţescu a fost reprodusă anastatic prin grija Consiliului Judeţean Prahova şi a Bibliotecii judeţene « Nicolae Iorga » din Ploieşti.
            Opera lui Constantin Kiriţescu, foarte apreciată la vremea ei – vezi şi părerea lui Mircea Vulcănescu în Enciclopedia României – a avut o ediţie prescurtată (Constantin Kiritzesco, La Roumanie dans la Guerre Mondiale. 1916-1919) publcată mai întâi la Cartea Românească în 1927, apoi în prestigioasa  Collection des mémoires, études et documents pour servir à l’histoire de la Guerre Mondiale de la Editura Payot de la Paris, în 1934, fiind prefaţată de André Tardieu.
               După a doua ediţie a lucrării lui Constantin Kiriţescu reproducem hărţile referitoare la ofensiva românească în Transilvania (august - septembrie 1916) şi apărarea Ţării Bârsei  în septembrie 1916.
 
L’offensive roumaine en Transylvanie
(août - septembre 1916)
et la défense du Pays de Bârsa en septembre 1916.

           Constantin Kiriţescu (n. 3 septembre 1876 - d. 12 août 1965), zoologue roumain avec des études en Allemagne, longtemps directeur de l’enseignement supérieur au ministère de l’Education Nationale, membre de l’Académie Roumaine  des Sciences,  fut l’historien avisé de la participation de la Roumanie a la Grande Guerre et à la guerre pour la défense de la Roumanie Unie. Son livre Istoria războiului pentru întregirea României: 1916-1919, trois éditions (1922-1923, 1925-1927, 1989), considérée comme la « vulgata » de l’histoire des Roumains dans la Grande Guerre (Florin Constantiniu), reste la plus minutieuse et véridique relation sur les opérations militaires roumaines sur le front est-européen des années 1916-1919, faute d’une histoire officielle roumaine, jamais finie. Pour le Centenaire 1914-1918, une édition anastatique a été récemment publiée (2014) par les soins du Conseil départemental de Prahova et de la Bibliothèque «  Nicolae Iorga » de Ploieşti.
         L’œuvre de Constantin Kiriţescu, très apprécie a l’époque – voir l’opinion de Mircea Vulcănescu dans l’ Encyclopédie Roumaine – eut une édition abrégée (Constantin Kiritzesco, La Roumanie dans la Guerre Mondiale. 1916-1919) publiée d’abord à Cartea Românească à Bucarest en 1927, puis dans la grande Collection des mémoires, études et documents pour servir a l’histoire de la Guerre Mondiale,  chez Payot, a Paris en 1934 avec une préface d’André Tardieu.
           D’après la deuxième édition roumaine nous reproduisons les cartes de l’offensive roumaine en Transylvanie (août - septembre 1916) et la défense du Pays de Bârsa en septembre 1916.






 
Ofensiva armatei române în Transilvania
în august-septembrie 1916
după Memoriile lui Sextil Puşcariu

 
 
       Sextil  Puşcariu (  4 ianuarie 1877Braşov -  5 mai 1948Bran), eminent filolog şi lingvist român, de origine aromânească, profesor la Universităţile din Cernăuţi şi din Cluj, academician, director al Muzeului Limbii Române de la Cluj şi al revistei « Dacoromania », a lăsat Memorii, publicate parţial în 1976.
       Din aceste Memorii am ales fragmentele privitoare la ofensiva armatelor române în august-septembrie 1916. Autorul, ofiţer de artilerie în armata austro-ungară, asistă la deruta comandanţilor militari şi a trupelor dublei monarhii şi la retragerea dezordonată a autorităţilor cezaro-crăieşti în faţa înaintării româneşti, privită cu bucurie şi speranţă de populaţia românească, majoritară din Transilvania.

 
L’offensive de l’armée roumaine en Transylvanie
en août-septembre  1916
d’après les Mémoires de Sextil Puşcariu

Sextil  Puşcariu (  4 janvier 1877Braşov -  5 mai 1948Bran) éminent philologue et linguiste roumain, d’origine aroumaine, professeur aux Universités de Cernăuţi et de Cluj, académicien, directeur du Musée de la Langue Roumaine de Cluj et de la revue « Dacoromania », laissa des Mémoires, publiées partiellement en 1976. 
          De ses Mémoires nous  avons  choisi les  fragments   concernant
 l’offensive des armées roumaines en Transylvanie en août et septembre 1916. L’auteur, officier d’artillerie dans l’armée austro-hongroise, assiste à la déroute des commandants militaires et des troupes de la double monarchie et la retraite désordonnée des autorités impériales et royales face à l’arrivée des Roumains, accueillis avec joie et espoir par la population roumaine, majoritaire, de la Transylvanie.
 (S.I. 10. 2016)
                                                                                      













 
 
Ipoteza „Z„
Planul de operaţii în vederea participării  României la război alături de Antantă,
împotriva Puterilor Centrale ( august 1916)
 
            Intrarea României în Marele Război şi operaţiile militare ce au urmat s-a făcut conform aşa numitei ipoteze „Z” elaborată pe temeiul unor studii intreprinse încă din primele decenii după obţinerea deplinei independenţe de stat a României (1877-1878) şi definitivate complet după încheierea Tratatului de alianţă dintre Regatul României şi cele patru mari puteri ale Antantei,  din 4/17 august 1916.
 
L’Hypothèse « Z »
Le plan des opérations de l’armée roumaine pour participer à  la Grande Guerre à  côté de l’Entente (août 1916)
 
L’entrée de la Roumanie dans la Grande Guerre, le 15/28 août 1916, eut comme conséquence l’application de l’hypothèse « Z » pour les opération de l’armée roumaine. Cette hypothèse était le résultat des études élabores par l’Etat Major roumain depuis longtemps, après la Guerre d’Orient de 1877-1878, et fut remanié confortements aux engagements pris par la Roumanie et ses alliées par la Traité d’alliance de 4/17 août 1916.
 
 
 
 
 
 „       [MARELE STAT MAJOR]  
[August 1916]
            Secţia III
            Secret
 
 
PROIECTUL DE OPERAŢIUNE ÎN VEDEREA UNUI RĂZBOI
CONTRA PUTERILOR CENTRALE ŞI A BULGARIEI.
ROMÂNIA ALIATĂ CU QUADRUPLA ÎNŢELEGERE
 
APLICAREA IPOTEZEI Z
 
 
CAPITOLUL I
 
SCOPUL RĂZBOIULUI ŞI MISIUNEA ARMATELOR ROMÂNE
 
 
 
 
Ipoteza Z prevede întreprinderea unui război pe 2 fronturi operative şi anume:
  1. Pe frontul de Nord–Nord-Vest, contra Puterilor Centrale;
  2. Pe frontul de Sud, contra Bulgariei.
Scopul general al războiului ce vom întreprinde este realizarea idealului nostru naţional, adică întregirea neamului. Cucerirea teritoriilor locuite de români, ce se găsesc astăzi înglobate în monarhia austro-ungară, trebuie să fie fructul războiului.
Pentru atingerea acestui scop, majoritatea forţelor noastre, armatele 1, 2 şi Nord, vor opera ofensiv în Transilvania, Banat şi Ungaria, atacînd în direcţia generală Budapesta. Armata de Sud
(3) va asigura libertatea de acţiune a grosului forţelor, apărînd teritoriul naţional şi respingînd atacurile pe care le-ar întreprinde bulgarii dinspre sud.
 
 
 
 
 
 
CAPITOLUL II
SITUAŢ1UNEA INAMICULUI
 
1. Pe frontul de Nord—Nord-Vest. În Transilvania, şi anume în zona cuprinsă între frontiera română şi Mureş, se găsesc circa 70 000 oameni, dispuşi pe la trecătorile Carpaţilor, avînd cîteva rezerve mai înapoi.
Aceste trupe neconstituite încă în mari unităţi aparţin în mare parte depozitelor diferitelor regimente şi misiunea lor este de a face o prima rezistenţă lîngă trecători. Este probabil că forţe mai numeroase se vor aduna în zona: Cluj—Dej—Bistriţa, unde trupele române vor întâmpina rezistenţa cea mai serioasă. În nici un caz în situaţia actuală aceste trupe nu s-ar putea ridica la mai
mult de 100 000 oameni.
În Banat se poate de asemenea conta pe un maximum de 30 000 oameni, care se vor concentra cu majoritatea forţelor în zona: Caransebeş—Deva—Lugoj, unde trupele române ale Armatei 1 vor întîmpina o primă rezistenţă mai serioasă. Forţe mai puţin numeroase se vor găsi de asemenea spre Orşova şi valea inferioară a Cernei.
2. Pe frontul de Sud. Trupele bulgare destinate a opera contra României, în urma ajutoarelor primite de la germani şi austro-ungari, se găsesc dispuse în vecinătatea frontierei noastre de sud,
în 3 grupe.
a) Grupul de Vest, dispus între Prahovo (lîngă vechea frontieră a Serbiei) şi gura Oltului, este tare de circa 10—15 000 oameni ;
b) Grupul Central, dispus între gura Oltului şi Rusciuk inclusiv, precum şi la sudul liniei de mai sus, este tare de circa 25 - 30 000 oameni;
c) Grupul de Est, dispus în zona : Rusciuk Razgrad -Şumla-Varna şi spre frontiera română, este tare de circa 70-75 000 oameni.
Din informaţiunile primite se poate deduce că misiunea probabilă a acestor forţe este în primul rînd de a atrage cît mai multe forţe române spre sud, în scopul de a face imposibilă o operaţiune
ofensivă, în mare stil, în Transilvania şi Banat.
Pentru executarea acestei misiuni, trupele bulgaro-aliate, dotate cu artilerie puternică de mare calibru, vor executa desigur demonstraţiuni de-a lungul Dunării, însoţite de un puternic bombardament al localităţilor de pe malul român, în scopul de a fixa cât mai multe din trupele noastre, în zona dintre Olt şi Argeş, sub ameninţarea unei treceri a fluviului şi a înaintării spre Bucureşti.
Dacă încercările de trecere a fluviului, precum şi contarea stăpînirii momentane a unor porţiuni din malul român al Dunării, ar putea eventual reuşi inamicului, o înaintare mai adîncă în teritoriul ţării spre Bucureşti va fi imposibilă, căci bulgarii nu dispun de forţele necesare în acest scop.
Forţele bulgare din zona: Rusciuk—Razgrad—Şumla—Varna vor avea desigur misiunea de a întreprinde o ofensivă bruscată în Dobrogea, în scopul de a răscula populaţiunea bulgară locală, a împiedica mobilizarea noastră şi în ultima analiză a împiedica debarcările trupelor aliate ruse.
Pentru atingerea acestui din urmă scop, este probabil ca numeroasa cavalerie (20—25 escaldroane) de care dispune grupul est al forţelor bulgaro-aliate să încerce raiduri spre linia Cernavodă—Medgidia—Constanţa.
 
CAPITOLUL III
EXECUTAREA MISIUNII ARMATELOR ROMÂNE
 
1. Gruparea forţelor pe cele două fronturi operative.
Ţinînd seama de cele expuse mai înainte, cu privire la scopul războiului ce vom întreprinde şi la importanţa teritoriului de operaţiuni transilvano-ungar, forţele noastre mobilizate s-au grupat, în vederea operaţiunilor proiectate, astfel cum se arată mai jos:
  1. Pentru operaţiunile ofensive în Transilvania
Trei armate, şi anume :
Efective
            Armata de Nord........................................................................107 948
Armata 2 ..................................................................................126 808        
Armata 1 ..................................................................................134 403
            Corpul 5 armată şi Artileria Grea, la dispoziţia Marelui
Cartier General ........................................................................  51 165
Total                              420 324
B. Pentru operaţiunile contra Bulgariei
Armata 3, grupată astfel :
 Efective
 
Grupul de Vest în Oltenia .........................................................  19 864       
Grupul Central între Olt şi Argeş .............................................   50 846
Grupul de Est în noul teritoriu (Capetele de pod:
Turtucaia, Silistra şi Detaşamentul  ,,Dobrogea“) ...................   71 813
Total                               142 523
 
Total general : 562 847 forţe de operaţiuni, fără etape, trupe de cetate şi părţile sedentare.
Din această grupare, vedem că 80% din forţele noastre vor opera pe teatrul principal de operaţiuni şi numai 20% pe teatrul de sud.
2. Executarea misiunii armatelor destinate a opera pe Irontulde Nord şi Nord-Vest.
Pentru executarea misiunilor, armatele 1, 2 şi cea de Nord vor înainta în Transilvania şi Banat, cu scopul de a se concentra în vederea unei bătălii generale în zona: Ciucea (spre nord) şi Caransebeş (spre sud).
Armatele noastre vor opera în strînsă legătură cu armatele imperiale ruse de sud. Linia de separaţiune între zonele de operaţiuni ale trupelor imperiale ruse şi ale trupelor regale române va fi formată de valea rîului Someşul Mare, ambele maluri ale rîului căzînd în zona de operaţiuni rusă.
Prima adunare a trupelor armatelor 1, 2 şi de Nord, după debarcarea lor din trenurile de transport, se va face în vecinătatea frontierei muntoase a Carpaţilor...
Alegerea zonei de adunare a fost condiţionată, în primul rînd, de caracterele geografice-militare ale teatrului de operaţiune româno-transilvan şi de scopul operaţiunilor ce vom întreprinde pe acest teatru.
Masivul muntos al Carpaţilor prezintă un obstacol foarte serios înaintării trupelor noastre în Transilvania. Cu cît trupele noastre vor traversa mai cu întîrziere masivul muntos, cu atît inamicul va cîştiga timp, pentru a aduna noi forţe, spre a se opune încercărilor noastre de trecere.
Condiţia de (căpetenie, (pentru a micşora greutăţile trecerii, este de a surprinde pe inamic, nedîndu-i timp de a-şi concentra forţele pentru a rezista în punctele cele mai favorabile, în faţa trecătorilor.
Pentru a surprinde pe inamic, se impune să executăm trecerea masivului muntos, cît mai repede după declaraţiunea războiului şi pe direcţiuni cît mai numeroase.
În acest scop era nevoie să prevedem prin lucrările noastre următoarele :
a) Ca transporturile de concentrare să se execute cît mai repede; pentru atingerea acestui rezultat s-au utilizat, simultan, toate liniile ferate ce conduc din teritoriul ţării spre diferite puncte ale frontierei româno-ungare ;
b) Să adunăm astfel forţele noastre lîngă frontieră, încît să utilizăm, pentru traversarea ei, toate comunicaţiile ce conduc în Transilvania, dispunîndu-se, pe fiecare din ele, cîte o mare unitate destul de puternică, fără însă de a aglomera prea multe trupe pe o aceeaşi comunicaţie.           
Ţinînd seama de aceste două deziderate în stabilirea zonei de concentrare şi în gruparea forţelor, s-a obţinut rezultatul destul de favorabil de a termina concentrarea forţelor noastre în a 12-a zi de mobilizare; şi de a putea debuşa în Transilvania simultan, cu 12 coloane de 3 arme, avînd aproape fiecare forţa unei divizii [...]
Datorită formei învăluitoare a frontierei noastre spre Transilvania, frontul de concentrare se prezintă în echer, formă foarte favorabilă, deoarece imediat după trecerea frontierei, fiece pas făcut
înainte va restrînge treptat frontul de operaţie, prin înaintarea concentrică a trupelor spre valea Mureşului.
Dacă am fi făcut prima adunare a forţelor noastre pe o zonă mai restrînsă în vecinătatea masivului muntos, transporturile de concentrare s-ar fi executat cu mare întârziere, căci ar fi trebuit să supra-încărcăm cu nenumărate trenuri numai cîteva linii ferate. În acest caz traversarea zonei muntoase s-ar fi făcut mult mai tîrziu şi desigur în condiţiuni mult mai grele, deoarece inamicul
ar fi putut să-şi concentreze rezistenţa pe un spaţiu relativ restrîns, numai în faţa celor cîteva trecători alese pentru debuşarea noastră. Dacă am fi procedat astfel, toate avantagiile formei învăluitoare
a frontierei noastre şi ale unei repezi concentrări ar fi dispărut, în detrimentul nostru şi în folosul inamicilor.

Afară de aceasta, s-ar fi născut şi alte greutăţi din punctul de vedere al subzistenţei trupelor pe timpul traversării zonei muntoase, căci ar fi trebuit să încolonăm mai multe divizii pe una şi
aceeaşi comunicaţie din masivul muntos.
Gruparea forţelor destinate operaţiunilor ofensive în Transilvania, în 3 armate şi un grup rezervat la dispoziţia Marelui Cartier General, a fost impusă atît de condiţiunile geografice-militare ale teatrului de operaţiune româno-transilvan, cît şi de situaţiunea iniţilă, probabilă, a forţelor inamice destinate a se opune ofensivei noastre.
Situaţiunea generală militară a Puterilor Centrale devenind defavorabilă acestora, în urma ofensivei generale a Aliaţilor pe fronturile de vest, sud-vest şi est, comandamentul austro-ungar, după toate probabilităţile, va fi silit să adopte o atitudine defensivă pentru trupele destinate să opereze în Transilvania.
Din cauza formei învăluitoare a frontierei noastre muntoase, intrîndul format de teritoriul transilvan între valea Oltului şi frontieră fiind ameninţat a fi repede întors pe la nord şi vest, se
poate prevede cu multă probabilitate că rezistenţa principală a inamicului, în cazul cînd ar dispune de trupe suficiente, se va organiza pe Mureş şi anume pe înălţimile ce mărginesc spre nord şi
nord-vest valea rîului.
Valea Mureşului este astfel îndreptată faţă de cele două laturi ale frontierei noastre de nord şi vest, încît atît cursul superior al rîului, între Tîrgu Mureş—Sînmiclăuş, cît şi cursul său inferior, spre Deva, ambele pot fi repede atinse de trupele noastre concentrate în Moldova şi Oltenia, care vor fi astfel în măsură să întoarcă apărarea pe care inamicul ar organiza-o pe înălţimile ce mărginesc cursul de mijloc al Mureşului între Alba Iulia şi Tîrgu Mureş.
Forţele de mai sus vor mai avea şi alte misiuni speciale şi anume:
Forţele concentrate în Moldova, după debuşarea lor în valea superioară a Mureşului, vor fi în măsură să opereze de comun acord cu armata rusă din Bucovina, silind forţele inamice, ce se vor găsi spre Bucovina sau în Carpaţii Maramureşului, să se retragă spre vest.
Forţele concentrate în Oltenia vor avea misiunea specială de a ataca şi respinge trupele inamice care s-ar găsi în Banat şi în valea inferioară a Mureşului, împiedicîndu-le de a înainta în Transilvania, pentru a ameninţa în flanc trupele noastre ce vor opera în această provincie.
Aceste două grupe de forţe, avînd anumite misiuni speciale, vor constitui 2 armate şi anume : Armata de Nord în Moldova şi Armata 1 în Oltenia.
Trupele concentrate pe frontiera de nord, între Olt şi Putna, vor constitui Armata 2, avînd misiunea de a înainta direct spre Mureş, pentru a opera de comun acord cu armatele de aripi (Armata
1 şi de Nord), astfel cum va rezulta din situaţiunea operativă a momentului.
Corpul 5 armată, rămas la dispoziţia Marelui Cartier General, va fi destinat să întărească, ulterior, una din cele trei armate, după cum va rezulta din nevoile operative.
 
Acoperirea şi executarea concentrării
 
Prima adunare a forţelor se va executa sub protecţia trupelor de acoperire constituite în grupe de acoperămînt, dispuse pe fiecare din direcţiunile principale pe care coloanele noastre vor străbate
frontiera muntoasă [. . .]
Executarea serviciului de acoperire se va face în baza directivelor Marelui Stat Major, trimise din timp de pace comandamentelor, şi în baza instrucţiunilor detaliate ale acestora.
Intrarea României în război contra Puterilor Centrale şi Bulgariei, în epoca actuală, cînd armatele acestor state se găsesc de mult timp în război, se va face în condiţiuni destul de grele.
Statele inamice de la nord şi sud, de îndată ce vor simţi că România începe mobilizarea, vor încerca cu forţele ce vor avea la îndemînă să execute incursiuni pe teritoriul nostru, în scopul de
a ne împiedica operaţiunile de mobilizare şi concentrare.
Pe frontiera de sud şi în special spre noul teritoriu, bulgarii, avînd deja concentrate forţe mai numeroase, vor fi în măsură să execute din prima zi a ostilităţilor chiar operaţiuni importante.
Pentru a se împiedica incursiunile şi operaţiunile inamicului pe teritoriul nostru, toate grupele de acoperire cu întregul lor efectiv [...] se vor găsi la frontieră încă dinaintea mobilizării generale,
astfel că, în momentul începerii operaţiunilor, ele vor fi în măsură să înceapă operaţiile lor.
Cum majoritatea trupelor de acoperire se găsesc dislocate pe frontiera muntoasă, încă din luna august 1915, comandamentele şi trupele respective cunosc în cele mai mici amănunte atît terenul
pe care vor opera, cît şi instrucţiunile în baza cărora îsi vor îndeplini misiunile lor.
Atitudinea grupelor de acoperire va depinde de situaţiunea generală de război în momentul începerii ostilităţilor.
Cum, după toate probabilităţile, inamicul va avea în Transilvania (şi în Banat) forţe relativ puţin numeroase (ceea ce este probabil), grupele noastre de acoperire vor înainta pe teritoriul inamic în noaptea care va preceda prima zi de mobilizare şi vor căuta să pună stăpînire pe anumite poziţiuni dominante dincolo de frontieră, în scopul de a proteja şi înlesni înaintarea ulterioară a grosului forţelor noastre.
Aceste operaţiuni ofensive ale grupelor de acoperire, limitate numai în scopul arătat mai înainte, vor fi ordonate direct de Marele Cartier General, singurul în măsură să coordoneze acţiunea
simultană a tuturor grupelor de acoperire, pe întreaga frontieră.
Operaţiunile ofensive ale grupelor de acoperire se vor executa în baza directivelor Marelui Stat Major şi a lucrărilor detaliate stabilite în acest scop, chiar de comandanţii grupelor de
acoperire [. . .]
Situaţiunea generală permiţînd executarea operaţiunilor ofensive ale grupelor de acoperire, vom fi în măsură să aruncăm pe teritoriul inamic, încă din noaptea care va preceda prima zi de mobilizare, circa 135 000 oameni. Intrarea ulterioară a grupelor de acoperire pe teritoriul inamic va depinde de forţele pe care inamicul le va avea la frontieră şi mai ales de acelea pe care le-ar putea aduce în Transilvania.
Atitudinea grupelor de acoperire trebuie să fie energică, însă prudentă. Grupele vor ocupa şi întări poziţiunile ce li se vor ordona de comandamente şi se vor pune în legătură cu grupele vecine.
Dacă situaţiunea va permite, va fi foarte avantajos ca grupele de acoperire ale armatelor 2 şi de Nord să se întrunească, după trecerea lor pe teritoriul inamic, pe fiecare din zonele indicate mai
jos sub literele a şi b, sub un comandament unic, să ocupe şi să întărească zona de teren unde urmează a se aduna corpurile de armată respective, pe teritoriul inamic, după trecerea masivului muntos, în vederea începerii operaţiunilor generale. Procedîndu-se astfel [. . .] desfăşurarea strategică a Armatei 2 pe teritoriul inamic va fi sprijinită prin două puternice avangarde, formate prin înaintarea grupelor de acoperămînt şi anume:
a) În zona Făgăraş—Braşov (unde se va aduna Corpul 2 armată), o avangardă tare de: 19 batalioane, 18 baterii şi 24 escadroane, compusă din grupele „Bran“ şi „Predeal“, ale Corpului 2 armată, şi din Divizia 1 cavalerie, care va trece munţii după ce grupele de acoperire vor ocupa primele lor poziţiuni dincolo de frontieră ;
b) În zona Prejmăr—Covasna, o avangardă tare de 24 batalioane şi 15 baterii, compusă din grupele de acoperire ale Corpului 3 armată.
Urmînd acelaşi procedeu, desfăşurarea Armatei de Nord va fi protejată pe teritoriul inamic, de asemenea, de două avangarde şi anume :
a) În zona Tîrgu Secuiesc, Miercurea Ciucului, de o avangardă tare de 20 batalioane, 17 baterii şi 24 escadroane, formată din grupele de acoperire : „Ghimeş", „Uz" şi ,,Oituz“ şi Divizia 2 cavalerie; aceasta din urmă va trece frontiera, după ce grupele de acoperire vor fi ocupat primele lor poziţiuni pe teritoriul inamic ;
b) În zona Bilbor—Borsec şi spre vest, de o a 2-a avangardă, tare de 12 batalioane, 6 baterii, formată din grupele de acoperire : „Broşteni", ,,Bistricioara“ şi „Bicaz". Eventual această avangardă
se poate mări cu încă 4 escadroane din Regimentul 4 călăraşi, care va trece frontiera în urma grupelor de acoperire.
Grupele de acoperire : „Jiul“ şi „Olt-Lotru“ ale Armatei 1, după trecerea frontierei, se vor opri şi întări, primul, între Petroşani şi pasul Merişor (valea Streiului), iar al doilea pe înălţimile
înconjurătoare ale Sibiului.
Grupul de acoperire ,,Vîrciorova“ are misiunea de a acoperi şi proteja înaintarea Diviziei 1 [infanterie] spre valea Cernei.
Sub protecţia acestor avangarde puternice, grosul forţelor armatelor 1, 2 şi de Nord, pe măsură ce vor sosi pe zona de concentrare, se vor mişca apoi treptat, peste frontieră, pe eşaloane de marş, compuse din 2-3 arme: înaintînd pe zona de adunare hotărîtă pentru corpurile de armată respective.
Desfăşurarea strategică a armatelor se va efectua chiar pe teritoriul inamic şi sub protecţia grupelor de acoperămînt.
Acest procedeu va prezenta următoarele avantaje :
a) Se vor putea întări treptat grupele de acoperire ;
b) Hrănirea trupelor, pe timpul trecerii munţilor, se va face mai uşor, înaintîndu-se pe eşaloane succesive, decît dacă se vor mişca deodată coloane foarte adînci.
Procedîndu-se astfel, în seara zilei a 17-a de mobilizare, armatele 1, 2 şi de Nord vor fi complet adunate, cu serviciile respective, în zonele următoare :
Armata 1: cu grosul forţelor (diviziile 2 şi 11 — Corpul 1 armată şi Divizia 12), între Haţeg şi Merişor şi mai la sud în bazinul Petroşanilor; Detaşamentul „O1t-Lotru“ şi Divizia 13 în zona: Sibiu—Tălmaciu—Boiţa şi eventual mai la nord.
Armata 2: în zona Făgăraş—Feldioara—Prejmăr şi Braşov.
Armata de Nord: cu grosul forţelor (diviziile 7, 8, serviciile Corpului 4 armată şi Divizia 2 cavalerie) în zona: Miercurea Ciucului - Bixad (pe Olt) şi Tîrgu Secuiesc ; cu Divizia 14, întărită, în zona: Topliţa—Borsec—Ditrău—Sirmiclăus.
 
Înaintarea generală a Armatei în interiorul Transilvaniei
 
După ce toate trupele şi serviciile armatelor noastre vor fi terminat debuşarea lor în Transilvania, vom fi în măsură să începem, spre ziua a 17-a de mobilizare, o nouă fază operativă şi anume:
Înaintarea generală în interiorul Transilvaniei, cu scopul de a zdrobi definitiv ultimele rezistenţe ale inamicului, a debuşa apoi în Cîmpia Ungară şi a pune stăpânire pe zona de hrănire a armatelor austro-ungare, adică pe văile Tisei şi Dunării. Pentru atingerea scopului de mai sus, forţele noastre vor înainta pe direcţiunile care le vor permite să străbată cît mai repede Cîmpia Ungară şi mai ales care le vor da putinţa să ajungă cît mai repede în contact cu forţele inamice, destinate a se opune înaintării noastre [... ].
Studiind comunicaţiunile din interiorul Transilvaniei, precum şi acelea care din Cîmpia Ungară duc în Transilvania, se vede că majoritatea comunicaţiilor ferate şi ordinare, care vin dinspre
frontierele noastre de vest şi nord, cît şi din interiorul Ungariei, conduc în nord-vestul Transilvaniei, în regiunea Cluj, Dej, dintre cele două Someşe.                       
Trupele austro-ungare retrase din Carpaţii Bucovinei şi Galiţiei, în momentul intrării României în război, precum şi ajutoarele ce vor fi aduse din interiorul monarhiei austro-ungare, se vor
concentra pentru a rezista contra noastră în această regiune, avînd detaşamente puternice în valea Mureşului.
Cea dintîi rezistenţă puternică o vom întîlni pe Mureş; prin urmare, zona care trebuie atinsă cît mai repede de grosul trupelor noastre va fi valea Mureşului.
Tinînd seamă de rezistenţele ce vom întîmpma din partea inamicului în Transilvania de nord-vest, precum şi de o eventuală ameninţare dinspre Banat, manevra ce s-ar putea adopta, pentru a
pune stăpînire pe valea Mureşului, ar fi următoarea:
Armata de Nord: va înainta spre valea Mureşului superior, centru a pune stăpînire pe zona: Deda—Reghin, şi apoi pe înălţimile de la vest—nord-vest, cu misiunea de a ataca trupele inamice
din această parte, luptînd de comun acord cu armata rusească de sud.          .
Armata 1: va înainta cu grosul forţelor spre valea inferioară a Mureşului, pentru a pune stăpînire pe zona: Alba Iulia—Simeria - Porţile de Fier transilvane (pe drumul Haţeg—Caransebeş), avînd misiunea de a se opune unor eventuale atacuri pe care trupele inamice din Banat şi valea inferioară a Mureşului le-ar încerca spre Transilvania.
Divizia 1 [infanterie] a Armatei 1 va executa o operaţiune locală în văile Dunării şi Cernei, cu misiunea de a pune stăpînire pe Orşova, pe defileurile Cernei şi la nord de Mehadia şi pe înălţimile care domină valea Cernei spre vest; în fine, se vor ocupa şi înălţimile de la sudul Dunării în regiunea Tekia—Cladova.
Armata 2: va înainta în valea de mijloc a Mureşului, va pune stăpînire pe Aiud, Tîrgu Mureş şi apoi va manevra pentru a ataca în flanc şi spate forţele inamice care s-ar opune fie Armatei de Nord, fie ajutînd cu o parte din forţele sale Armata 1.
În cazul că armatele vor continua fără întrerupere marşul de la frontieră pînă la Mureş, se va putea ajunge în valea rîului, după 7 etape (regulîndu-se marşurile după Armata 2, cea mai depărtată de Mureş), adică către ziua a 25-a de mobilizare.
De pe Mureş, Armata 2 şi Armata de Nord, înaintînd spre nord-vest, vor atinge zona: Cluj—Gherla—Dej, în circa 4 etape; s-ar putea deci ajunge în această zonă, fără a ţine seamă de zilele de luptă, către ziua a 29-a de mobilizare. Dacă se vor mări unele dintre etapele zilnice pînă la 30 km, ceea ce va fi posibil, dacă vom întrebuinţa staţionarea eşalonată în lungul direcţiilor de mişcare, atunci în ziua 30-a de mobilizare armatele 2 şi de Nord vor putea ajunge în Munţii Apuseni, la frontiera de vest a Transilvaniei şi în zona Ciucea. Înaintarea din valea Mureşului spre zona Cluj—Dej şi Munţii Apuseni ai Transilvaniei va constitui a doua fază operativă.
În timp ce Armata 2 şi cea de Nord vor înainta spre zona Cluj—Dej, Armata 1, continuînd a forma pivot, spre sud, va opera cu grosul forţelor în zona: Caransebeş (pe Timiş) — Dobra (în valea
Mureşului). Cu un detaşament de 3 arme dotat cu artilerie de munte se va ocupa regiunea Abrudului (avînd centrul spre localitatea Abrud) şi comunicaţiile care din această zonă conduc spre văile celor două Crişuri.
A treia fază operativă va fi străbaterea în Cîmpia Ungară.
Pentru intrarea în Cîmpia Ungară, avem la dispoziţie două zone şi anume: zona cuprinsă între cele două Someşe, de unde se poate debuşa direct spre Oradea Mare—Debreţin, iar mai la sud, zona străbătută de cele două Crişuri (Alb şi Negru), care conduce în Cîmpia Ungară, între Oradea Mare şi Bekescsaba.
Este absolut necesar a debuşa în Cîmpia Ungară simultan prin aceste două zone, pentru a putea ataca atît de front, cît şi de flanc şi spate, trupele inamice, care se vor dispune pentru apărare, la vest de ieşirile Munţilor Apuseni ai Transilvaniei.
Dacă am înainta numai prin zona de nord (dintre cele două Someşe), inamicul ar putea manevra la rîndul său prin văile Crişului, pentru a debuşa apoi pe Mureş între Alba Iulia şi spre sud de Turda şi a cădea pe liniile noastre de comunicaţiuni. Pentru debuşarea în Cîmpia Ungară, vom grupa forţele noastre astfel :
a) Armatele 2 şi de Nord, constituind un singur grup operativ, vor înainta din zona Cluj—Dej pentru a debuşa în Cîmpia Ungară spre Oradea Mare—Debreţin, menţinînd spre nord legătura cu armatele ruseşti.
Din zona Cluj—Dej pornesc spre vest, printre văile celor două Someşe, 3 cai ferate şi 3 şosele bune, care conduc în Cîmpia Ungară spre localităţile de mai sus. Între aceste trei şosele se găsesc mai multe comunicaţii ordinare care vor putea fi de asemenea întrebuinţate de coloane compuse din cele 3 arme. 
Considerând numai zilele de marş, armatele 2 şi cea de Nord ar putea ajunge în zona Oradea Mare—Debreţin in 7 etape, adică în ziua a 39-a de mobilizare. Misiunea grupului operativ de mai
sus va fi de a ataca pe front trupele inamice din zona Oradea Mare—Debreţin. [...]

b) Un grup de forţe, compus din Corpul 5 armată (care la început fusese în linia 2-a), una divizie detaşată de la Armata 1 (cum ar fi Divizia 13), una brigadă mixtă de grăniceri (Regimentul 1 grăniceri, întărit cu 1-2 batalioane de vînători şi artilerie de munte) şi Divizia 1 cavalerie, va înainta prin zona străbătută de cele două Crişuri, pentru a debuşa către aceeaşi dată, ca mai sus, în zona: Oradea-Mare—Bekescsaba. Misiunea acestui grup va fi de a ataca în flanc şi spate trupele inamice din zona Oradea-Mare—Debreţin [. . .]
Rămâne a vedea misiunea Armatei 1, a 3-a fază operativă. Se pot prezenta două cazuri mai principale care vor determina misiunea acestei armate şi anume:
Poate fi necesar ca Armata 1 să opereze în Banat, contra forţelor existente în această provincie, sau să fie hemată a-şi combina operaţiunile cu acelea ale unei armate aliate, franco-engleză-sîrbă, care ar înainta de la sud, din Serbia spre Dunăre şi Banat.
În acest caz, Armata 1 se va dispune astfel [. . .] pentru a-şi îndrepta grosul forţelor spre sud [. . .]
În cazul de mai sus, un detaşament puternic de 3 arme (chiar o divizie) va rămîne să opereze în valea de jos a Mureşului, cu misiunea de a se opune unor trupe inamice care ar înainta dinspre Seghedin spre est şi pentru a stabili şi întreţine legătura cu grosul ce va opera în zona: Bekescsaba—Oradea-Mare.
Dacă în Banat şi provinciile vecine (Croaţia—Bosnia—Serbia) nu se vor mai găsi trupe inamice, deoarece cele existente s-ar fi retras la nord de Mureş, în acest caz, Armata 1 va lăsa în Banat detaşamente puternice pentru a ocupa provincia, iar cu grosul forţelor va înainta la nord de Mureş, la aripa stîngă a grupului de mai sus; în acest caz, se va ocupa cît mai puternic, pe ambele maluri ale Tisei, Seghedinul şi trecerile peste rîu de la sud de această localitate, pînă la confluenţa râului cu Dunărea.
Îndrumarea ulterioară a operaţiunilor se va hotărî în timpul oportun, în cursul operaţiunilor şi în raport cu situaţiunile operative ale momentului.
 
CAPITOLUL IV
OPERAŢIUNILE PE FRONTUL DE SUD
 
Scopul operaţiunilor pe frontul de Sud s-a arătat în capitolul I a-l proiectului de faţă.
Pentru apărarea teritoriului ţării contra unor eventuale atacuri dinspre sud, trupele Armatei 3 se vor împărţi în 3 grupe operative, şi anume :
a) Grupul de Vest, în Oltenia, tare de 19 000 oameni, aparţinînd Diviziei 20 ;
b) Grupul Central dintre Olt şi Argeş, tare de 50 846 oameni, aparţinînd Corpului 6 armată, compus din diviziile 16 şi 18, întărit în mod trecător şi cu Brigada 2 călăraşi ;
c) Grupul de Est, tare de 71 813 oameni, este compus din garnizoanele capetelor de pod Turtucaia (Divizia 17), Silistra (Divizia 9) şi Divizia 19. Această din urmă divizie va avea şi misiunea
de a acoperi debarcările trupelor ruseşti pe teritoriul nostru şi adunarea lor, după debarcare, la sudul liniei Cernavodă—Medgidia.
Operaţiunile Armatei 3 vor trece prin 2 faze şi anume:
O primă fază defensivă şi apoi o a 2-a fază, în care operaţiunile ofensive vor constitui nota predominantă a activităţii Armatei 3.
În prima fază, trupele Armatei 3 concentrate pe malul stîng al Dunării, acelea din Oltenia, precum şi acelea dintre Olt şi Argeş, vor avea misiunea de a se opune încercărilor eventuale de trecere
a Dunării, distrugînd trupele inamice care ar fi reuşit să pună momentan piciorul pe teritoriul naţional.
În această fază trupele de pe malul drept al Dunării (diviziile 17, 9 şi 19) vor rezista atacurilor bulgare,  acoperind în acelaşi timp şi debarcarea şi înaintarea trupelor ruse în Dobrogea, precum şi adunarea lor după debarcare în zona de la sudul liniei Cernavodă-Medgidia.
După intrarea în linie a trupelor imperiale ruse destinate a opera în Bulgaria, forţele aliate româno-ruse vor fi în măsură (spre ziua a 10-a de mobilizare) să înceapă operaţiuni ofensive în Dobrogea de sud şi apoi în Bulgaria răsăriteană.
Scopul acestor operaţiuni va fi de a se pune stăpînire pe zona: Rusciuk—Şumla—Varna, asigurînd această zonă spre vest şi sud contra unor atacuri inamice ulterioare, precum şi de a ataca şi distruge forţele inamice din Bulgaria de nord şi răsărit. Succesul acestor operaţiuni va da completă libertate de acţiune armatelor române care vor opera în Transilvania şi Ungaria.
Pentru executarea operaţiunilor ofensive de mai sus, trupele aliate destinate acestor operaţiuni se vor grupa astfel :
Corpul 6 armată român : diviziile 17 şi 16 ;
Corpul 7 armată român : diviziile 9 şi 19 ;
Corpul armată rus.
[...] Operaţiunile de la sudul Dunării vor fi secondate de trupele rămase pe malul stîng al Dunării înspre Giurgiu şi la nord (Divizia 18 întărită cu artilerie grea ; eventual şi Divizia 1 cavalerie), care vor avea misiunea de a menţine cît mai multe trupe inamice în zona: Nicopole—Şiştov—Rusciuk. .
La operaţiunile ofensive de la sudul Dunării va concura şi flota de Dunăre româno-rusă, care va avea misiunea de a bombarda Rusciukul şi lucrările de fortificaţiuni învecinate şi a distruge flota inamică.
Flota imperială rusă din Marea Neagră va coopera cu armata de uscat, prin întreprinderi navale, executate asupra litoralului inamic între Varna şi Burgas.
 
 
ŞEFUL STAT-MAJORULUI GENERAL
General [VASILE] ZOTTU
ŞEFUL SECŢIEI III
Colonel [IOAN] RĂŞCANU:
 
(Ministerul Apărării Naţionale. Marele Stat Major, Serviciul Istoric, România în
războiul mondial 1916—1919
,
vol. I. Documentele — Anexe, Bucureşti, 1934, p. 111—121)
                                                                                                                                                                                                                                                                                                              S.I.08.2016
 
 
 
 
 
 
 
         
 
Top