• Ion Rusu Abrudeanu, România şi războiul mondial. Contribuţiuni la studiul istoriei războiului nostru, Ed. Socec, Bucureşti, 1921:
p. 318: Intrarea României în război a obligat armatele duşmane să retragă patruzeci de divizii de pe diferitele fronturi şi în special de pe cel de la Verdun, căruia trebuia să i se evite, - după cum a expus-o ministrul Franţei la Petrograd-, concentrarea de noi forţe vrăşmaşe.
 
  • General de divizie N. Mihăiescu, Amintiri şi învăţăminte din războiul de întregire a neamului, 1916-1919, Ed. Universul, Bucureşti, 1936:
p. 156: Germanii erau încredinţaţi, că din cauza condiţiunilor climaterice nici Italia şi nici mai ales Rusia, care în 1915 suferise pierderi simţitoare, nu vor lua ofensiva decât mult mai târziu. Pentru aceste motive germanii hotărăsc să dea lovitura la Verdun începând ofensiva chiar în mijlocul iernii – la 9 februarie 1916 – la care nici francezii nici aliaţii lor nu se aşteptase.
Motivele care au făcut pe germani să aleagă ca punct de atac cetatea Verdun, care era cel mai tare punct de pe frontul francez, pare că au fost următoarele:
1. Din partea germană mai multe linii de căi ferate conduceau spre Verdun, pe când din partea franceză nu conduceau decât două, din care una normală sub bătaia tunului german şi alta îngustă cu un randament destul de mic.
2. Prezenta un ieşind foarte pronunţat al liniilor franceze, care facilita mult un atac convergent asupra acestei cetăţi deja învestită pe trei părţi.
3. Verdunul fiind la distanţă destul de mare de Anglia, trimiterea ajutoarelor de către această ţară aliată era mult îngreunată.
Bătăli de la Verdun a început dar la 9 februarie şi a ţinut până la finele anului. După intensitatea luptelor care au avut loc, bătălia se poate subdivide în 2 perioade:
Perioada 1 care ţine de la 9 februarie până la finele lunii iunie;
Perioada 2 care ţine de la începutul lunii iulie până la finele anului 1916.
Perioada cea mai critică, piatra de încercare pentru germani, a fost prima perioadă. În această perioadă germanii şi-au uzat tot ce au avut mai bun din armatele lor şi anume 41 divizii, care au fost nimicite una după alta în atacuri masive producând mormane de cadavre. Cu tot sacrificiula mai bine de 300 mii oameni ei nu reuşesc să ocupe decât linia înaintată şi câteva forturi din incinta fortăreţei. Toate încercările lor însă de a produce breşa atât de dorită de ei, nu reuşesc.
La 1 iulie însă începe a de deslănţui marea ofensivă anglo-franceză de la Somme, conform planului elaborat încă din iarna 1915-1916, dar care fusese numai amânată din cauza ofensivei germane de la Verdun.
Prin această ofensivă însă atacul german de la Verdun nu a încetat. Până la 24 octombrie germanii au continuat să atace, însă nu tot cu aceeaşi vigoare ca în prima perioadă şi la care francezii au rezistat cu deplin succes. De la 24 octombrie se începe însă la Verdun contraofensiva franceză de sub comanda generalului Nivelle pentru recucerirea liniei înaintate şi a forturilor pierdute în prima perioadă.
Ofensiva anglo-franceză de la Somme şi mai ales (p. 158) impetuozitatea atacului de la sud de Somme a fost cea mai mare surpriză pentru comandamentul german, care fusese încredinţat că la Verdun francezii îşi epuizase toate rezervele, aşa că pentru mult timp ei nu vor mai fi în stare să întreprindă vreo operaţiune mai serioasă.
Scopul bătăliei de la Somme a fost, după cum se ştie, următorul: 1. De a degaja Verdunul; 2. De a înlesni operaţiunile aliaţilor pe celelalte fronturi. Germanii, care îşi epuizase la Verdun toate disponibilităţile, pentru a putea face faţă noii ofensive anglo-franceze de la Somme, au fost nevoiţi să ridice de pe întreg frontul de vest toate disponibilităţile neangajate şi chiar rezervele locale de sectoare (circa 14 batalioane de la corpuri de armată diferite). Din toate aceste disponibilităţi şi rezerve germanii improvizează alte divizii noi pentru a putea face faţă atât noii ofensive anglo-franceze de la Somme, cât şi pentru trimiterea de ajutoare austriecilor pe frontul oriental, care se găseau în plină retragere în faţa înaintării vertiginoase a generalului Brussilov. În afară deci de cele 41 divizii măcinate la Verdun, germanii au mai improvizat încă 31 divizii, pe care le-au tocat parte pe frontul de la Somme, parte le-au expediat pe frontul oriental.
Bătălia de la Somme a durat de la 1 iulie până la finele lunii noiembrie. Cea mai puternică dintre ofensivele anglo-franceze de la Somme a avut loc în intervalul 17 iulie- sfârşitul lunii august 1916. Intrarea noastră în campanie a coincidat tocmai cu momentul când această bătălie ajunsese în punctul ei cel mai culminant adică când germanii aveau nevoie de cele mai multe rezerve atât pe frontul occidental cât şi pe cel oriental şi tocmai atunci s-au văzut puşi în penibila situaţie de a improviza alte armate noi, cu care să facă faţă frontului ieşit ca din pământ prin intrarea României în acţiune. Acest punct este foarte important pentru subiectul nostru şi de aceea el trebuie să fie bine fixat în memorie.
 
p. 163: Aportul celor 30 divizii (şi mai târziu şi a restului de 18 divizii) ale grupei Falkenhayn din Transilvania, în cazul când nu ar fi existat frontul român, ar fi fost, incontestabil, incalculabil pe frontul occidental, care forma principalul teatru de operaţiuni al puterilor centrale. Întrebuinţarea acestor divizii de către germani, fie pentru a face faţă, alături de trupele aflate deja în sectoare, ofensivei anglo-franceze de la Somme, ceea ce le-ar fi permis să continue cu mai multă vigoare ofensiva lor la Verdun în cursul lunilor august şi septembrie 1916, fie pentru a le întrebuinţa parte sau chiar total la atacul de la Verdun alături de trupele angajate deja acolo, încercând astfel un ultim şi suprem efort spre a putea în cele din urmă obţine străpungerea frontului francez atât de dorită de germani – ar fi fost într-adevăr incalculabilă. Orice s-ar spune, rezultatul fie la Somme fie la Verdun ar fi fost altul decât cel cunoscut, şi acesta fără a mai ţine seama de armata puterilor centrale de la Salonic devenită şi ea disponibilă prin dispariţia eventuală a acelui front.
 
p. 165: De altfel, aportul adus aliaţilor noştri prin intrarea noastră în campanie în august 1916 a fost recunoscut atât de aliaţii, cât şi de adversarii noştri. Astfel, în broşura „Le memorial de Foch” scrisă şi publicată de domnul Raymond Recouly, care pretinde de a fi reprodus în ea nu numai ideile, dar chiar expresiunile mareşalului Foch, se scrie în adevăr, că „eşecul german de la Verdun din a doua jumătate a anului 1916 se datoreşte intervenţiei României în război şi că ofensiva franco-engleză de la Somme, deşi întreprinsă cu forţe insuficiente, ar fi putut da rezultate şi mai strălucite, dacă intervenţia României în război din punct de vedere militar ar fi fost mai bine pregătită”. De asemenea, mărturisirea mareşalului Hindenburg în memoriile sale, că „ofensiva germană de la Verdun a fost oprită prin intrarea României în război”. Cine ar putea să pună la îndoială afirmaţiunile atât de categorice ale acestor doi generali, cei  mai distinşi maeştri ai războiului mondial ?
 
  • Eugen Lovinescu, Pagini de războiu..., Librăria universală Leon Alcalay, Bucureşti, 1916:
 
p. 88: Ne simţim inima svâcnind de entuziasm în faţa batalioanelor sacre ale Franţei şi în faţa tricolorului ce flutură în vânt. Neutrali, luăm parte sufleteşte la desfăşurarea luptelor de la Verdun. Măcar cu această sinceră bătaie de inimă ne răscumpărăm laşitatea naţională.
 
  • Nicolae Iorga, Războiul nostru în note zilnice, vol. II, 1916-1917, Ed. Ramuri, Craiova, f. a.
p. 39: Pe malurile Meusei, în apropierea celor mai puternice din fronturile ce apără Franţa, se dă una din cele mai însemnate lupte pe care le-a pomenit istoria. Însemnată e uriaşa învălmăşală de astăzi prin numărul ostaşilor care se jertfesc, prin caracterul fără pereche de îngrozitor al mijloacelor tehnice care se întrebuinţează, prin mărimea rezultatului către care se ţinteşte, rezultat care priveşte nu numai Franţa şi Germania, ci lumea întreagă, şi aceasta pentru măcar o jumătate de veac. (...) 28 februarie 1916
 
p. 264: Discursul  lui Poincaré la Verdun.  Germania a terminat cu Verdunul, cum va „termina” cu toate planurile ei, pe rând, oricâtă ruină şi moarte ar fi răspândit în drumul ei. După ultimele succese franceze care au înlăturat pe năvălitor din forturile pe care sălbatecul lui avânt le cucerise, preşedintele republicii s-a dus în nebiruita cetate pentru a o decora, şi cu acest prilej el a ţinut o cuvântare (....)  6 noiembrie 1916
 
  • Mareşal Alexandru Averescu, Notiţe zilnice din război. 1914-1916. Neutralitatea, Ed. Apollo, Bucureşti, 1937
 
p. 108:  15. II. 1916.  Germanii au pregătit în taină o ofensivă asupra Verdunului; pare că au concentrat acolo 17 divizii şi tunuri de 420 şi 305.  P. 109: Pe preţul unor sacrificii asemenea celor de pe Izer, au izbutit a lua un fort exterior; a doua zi însă mulţumită unei viguroase contraofensive, au fost asvârliţi înapoi, pare dincolo de liniile proprii din care au pornit la atac ! Dacă se adevereşte aceasta şi francezii izbutesc a se menţine fără a mai ceda o palmă de pământ, această urâtă întorsătură a lucrurilor pentru germani ar putea să semneze începutul sfârşitului.
 
P. 110:  24 II 1916   Situaţiunea la Verdun, staţionară. Primul avânt al ofensivei a fost înfrânt. Este greu de admis că, odată scăzut avântrul, se va mai putea reînălţa ! Avantajul surprinderii este pierdut, sau a dat mai puţin decât era necesar pentru a se avea victoria. De aci înainte, este foarte puţin probabil a se mai produce un moment de criză acută. Vor fi lupte ca şi pe restul frontului cu rezultat alternativ şi importanţa va fi dată mai mult de efectivele puse în luptă, decât de bilanţul acţiunii lor. Se pune însă întrebarea, ce rost a avut ofensiva germană la Verdun ? Este exclusă ideea unei încercări de a sparge frontul francez, pentru a deschide drumul spre Paris. Se poate face mai degrabă următoarea presupunere. Germanii au suferit în ultimul timp două eşecuri morale. Progresele ruşilor în Asia şi întărirea englejilor în Egipt i-au făcut să părăsească ideea unei ofensive contra Egiptului... primul eşec. Pentru ca să nu lase a se trage concluzia că puterea ofensivă a neînvinsei Germanii a scăzut, era necesar un succes şi un succes repede şi cât se poate de izbitor, pentru opinia publică mai cu seamă, indiferent de importanţa lui strategică, faţă cu situaţiunea generală. Ce poate impresiona mai mult pe laici, decât luarea unei cetăţi de prim ordin ? Dacă în 10 sau 15 zile, Berlinul şi Viena ar fi fost în sărbătoare pentru luarea Verdunului, moralul ambelor naţiuni s-ar fi înălţat foarte mult şi prestigiul lor în ţările neutre s-ar fi ridicat incontestabil, cu atât mai mult cu cât germanii au dat dovada că ştiu cum să procedeze pentru a-şi atrage admiraţia.
 
 
  • Mareşal Alexandru Averescu, Notiţe zilnice din război. 1914-1916. Neutralitatea, Ed. Apollo, Bucureşti, 1937
 
p. 110 (24 II 1916): Mai este însă şi o altă presupunere de făcut. Se poate ca adevărata victorie să nu fi fost căutată la Verdun, ci în altă parte. Verdunul să fi fost ales numai pentru a atrage spre el rezerva generală, în totul sau numai în parte. Dacă este aşa, apoi desigur, după cum s-au desfăşurat lucrurile până acum, actul al doilea va lipsi şi este posibil să se prelungească actul I, aducând la Verdun şi forţele destinate pentru ofensiva în al doilea punct ales. Consilierul de legaţie francez, cu care am făcut cunoştinţă, mi-a spus că aceasta pare a fi şi părerea Cartierului General francez. Eu înclin însă tot mai mult spre prima.
 
p. 114: (29.III. 1916): La Verdun, situaţiunea în linii mari, aceeaşi. Germanii sunt încrezători în rezultatul favorabil. „Statul Major nu poate să întreprindă ceva care să nu fie sigur” ! Este o consolare şi aceasta. Ar fi de ştiut dacă Statul Major se aştepta ca întreprinderea să dureze atât ! Cine ştie cât va mai dura. Cred că pentru Germania se pune acum chestiunea cum să iasă cu cinste din încurcătură. Dovada este făcută, că ofensiva cea mai bine preparată poate fi stăvilită. Invincibilitatea germană a devenit o legendă...
 
p. 116 (8 V 1916): Trei luni de la începerea ofensivei contra Verdunului !... Statul Major german nu întreprinde ceva de care să nu fie sigur.... Merçi de aşa siguranţă ! Dacă războiul va dura încă un an şi germanii vor duce lupta necontenit la Verdun, se poate ce la urma urmei să împingă linia franceză dincolo de această localitate. Cântărind însă sacrificiul în oameni şi timp de o parte, cu avantajele pur materiale, nu ştiu cine ar putea să se mai îndoiască în ce parte ar înclina balanţa... Despre avantajul moral, chestiunea este mai discutabilă. Un avantaj real, bine stabilit, în sensul dorit de germani, după presupunerea ce am făcut, când a început atacul, s-ar fi obţinut dacă cetatea cădea în 10-15, cel mult 20 de zile. După trei luni de sforţări (şi cine ştie cât va mai trece), izbutind, singurul avantaj obţinut ar fi să devie ruşinea mai mică. Este în adevăr o ruşine să întreprinzi ceva pe o direcţie rău aleasă şi cu mijloace inferioare rezistenţei inamicului...
 
p. 120 (27 V 1916): Perseverenţa germanilor la Verdun este dusă dincolo de marginile judecăţii sănătoase. Ce vor să obţină ? Să zicem că mâine ar lua Verdunul, ce vor fi obţinut  (p. 121) prin aceasta, după peste trei luni de sforţări titanice şi pierderi dureroase... restabilirea prestigiului ? Poate, dar numai în galerie...
 
p. 136 (21 VI 1916): În ziua de 17 iunie, o mişcare ofensivă a început, pe un front de vreo 40 km, în valea superioară a Sommei, unde se leagă frontul francez cu cel englez. Până acum se anunţă că ofensiva face progrese. Nu cred să fie însă ceva serios, din cauza frontului restrâns pe care este îndrumată acţiunea. Nu este exclusă totuşi posibilitatea de a se lărgi frontul încetul cu încetul. Natural că, dacă aliaţii sunt deja pregătiţi pentru a da războiului o mai mare intensitate ca până acum, era indicat ca ofensiva rusă, atât de bine începută, să fie urmată de o alta pe frontul occidental, ca apoi şi aceasta să fie urmată la rândul ei de o a treia. Valea superioară a râului Somme, ca punct de plecare, este judicios aleasă. Se anunţă că francezii ar fi făcut în zilele de 18 şi 19 cam 6000 prizonieri, iar englejii 2500; nu este mult, dar totuşi ca început este ceva. Important va fi când ofensiva se va găsi în faţa rezervelor ce-i vor ieşi în cale.
 
  • Ion Pâraia, Răsboiul european. Ultimele operaţiuni, România faţă de situaţiune, f.l. 1916
p. 29: Când lucrarea de faţă se afla sub presă, ştirile sosite de pe teatrele de operaţiuni anunţau o ofensivă germană îndreptată asupra Verdunului. Scopul acestei acţiuni pare a se tălmăci chiar din starea lucrurilor şi planul adoptat de marele comandament francez. Aliaţii, după ultimele încercări de ofensivă, găsindu-se încă în starea de pregătire şi de echilibru faţă de forţele centralilor, par a fi adoptat în principiu războiul de uzură, război care ar fi adus sfărâmarea austro-germanilor încetul cu încetul, dacă aceştia nu ar încerca mai înainte o lovitură puternică, pentru zdrobirea unui grup adversar. Dar o lovitură a Germaniei era oarecum anihilată prin echilibrul de forţe ce s-a stabilit între ambele partide beligerante, aşa după cum am arătat mai înainte. Atunci germanii au încercat surprinderea, sperând într-o reuşită; dar aşa cum se găseşte organizat frontul francez în timpul de faţă, o surprindere nu poate reuşi, decât dacă va fi pregătită cu forţe foarte mari, neînchipuite chiar, pentru o lovitură locală. Dar a pierde atâta material omenesc la întâmplare e ceva riscant, de care trebuie să dai seama în faţa unui popor întreg. Germanii au sacrificat la atacul Verdunului mase mari de trupe, între care se spune că ar fi intrat şi contingentul 1916, contingent de recruţi. Sacrificiile au fost colosale, în raport cu câştigurile obţinute, iar acţiunea pare a se fi localizat la nord de Verdun, învârtindu-se împrejurul forturilor Douaumont, Vaux şi Hardaumont. După socotelile franco-englezilor, germanii pierd zilnic în acest atac la 10.000 oameni, ceea ce până acum s-ar ridica la cifra de aproximativ 150.000. Germanii, de partea lor, spun de francezi că pierderile acestora socotite după numărul prizonierilor, care sunt la 30.000 oameni, ar ajunge la numărul de 100.000. Ceea ce trebuie observat din aceasta este că aprecierile noastre de mai înainte au fost adevărate, că o lovitură mare germană nu se va putea da în această parte şi nici în alt punct al frontului, din cauză că forţele beligeranţilor se găsesc în momentul de faţă încă în perioada unui echilibru stabil, din care nu vor ieşi decât acei ce vor putea obţine o superioritate numerică destul de mare în raport cu partida adversă.
 
 
VA CONTINUA
 
Top