VERDUN

Aprecieri ale istoricilor

 
  • Ion Rusu Abrudeanu, România și războiul mondial. Contribuțiuni la studiul istoriei războiului nostru, Ed. Socec, București, 1921:

p. 318: Intrarea României în război a obligat armatele dușmane să retragă patruzeci de divizii de pe diferitele fronturi și în special de pe cel de la Verdun, căruia trebuia să i se evite, - după cum a expus-o ministrul Franței la Petrograd-, concentrarea de noi forțe vrășmașe.

  • General de divizie N. Mihăiescu, Amintiri și învățăminte din războiul de întregire a neamului, 1916-1919, Ed. Universul, București, 1936:

p. 156: Germanii erau încredințați, că din cauza condițiunilor climaterice nici Italia și nici mai ales Rusia, care în 1915 suferise pierderi simțitoare, nu vor lua ofensiva decât mult mai târziu. Pentru aceste motive germanii hotărăsc să dea lovitura la Verdun începând ofensiva chiar în mijlocul iernii – la 9 februarie 1916 – la care nici francezii nici aliații lor nu se așteptase.

Motivele care au făcut pe germani să aleagă ca punct de atac cetatea Verdun, care era cel mai tare punct de pe frontul francez, pare că au fost următoarele:

1. Din partea germană mai multe linii de căi ferate conduceau spre Verdun, pe când din partea franceză nu conduceau decât două, din care una normală sub bătaia tunului german și alta îngustă cu un randament destul de mic.

2. Prezenta un ieșind foarte pronunțat al liniilor franceze, care facilita mult un atac convergent asupra acestei cetăți deja învestită pe trei părți.

3. Verdunul fiind la distanță destul de mare de Anglia, trimiterea ajutoarelor de către această țară aliată era mult îngreunată.

Bătăli de la Verdun a început dar la 9 februarie și a ținut până la finele anului. După intensitatea luptelor care au avut loc, bătălia se poate subdivide în 2 perioade:

Perioada 1 care ține de la 9 februarie până la finele lunii iunie;

Perioada 2 care ține de la începutul lunii iulie până la finele anului 1916.

Perioada cea mai critică, piatra de încercare pentru germani, a fost prima perioadă. În această perioadă germanii și-au uzat tot ce au avut mai bun din armatele lor și anume 41 divizii, care au fost nimicite una după alta în atacuri masive producând mormane de cadavre. Cu tot sacrificiula mai bine de 300 mii oameni ei nu reușesc să ocupe decât linia înaintată și câteva forturi din incinta fortăreței. Toate încercările lor însă de a produce breșa atât de dorită de ei, nu reușesc.

La 1 iulie însă începe a de deslănțui marea ofensivă anglo-franceză de la Somme, conform planului elaborat încă din iarna 1915-1916, dar care fusese numai amânată din cauza ofensivei germane de la Verdun.

Prin această ofensivă însă atacul german de la Verdun nu a încetat. Până la 24 octombrie germanii au continuat să atace, însă nu tot cu aceeași vigoare ca în prima perioadă și la care francezii au rezistat cu deplin succes. De la 24 octombrie se începe însă la Verdun contraofensiva franceză de sub comanda generalului Nivelle pentru recucerirea liniei înaintate și a forturilor pierdute în prima perioadă.

Ofensiva anglo-franceză de la Somme și mai ales (p. 158) impetuozitatea atacului de la sud de Somme a fost cea mai mare surpriză pentru comandamentul german, care fusese încredințat că la Verdun francezii își epuizase toate rezervele, așa că pentru mult timp ei nu vor mai fi în stare să întreprindă vreo operațiune mai serioasă.

Scopul bătăliei de la Somme a fost, după cum se știe, următorul: 1. De a degaja Verdunul; 2. De a înlesni operațiunile aliaților pe celelalte fronturi. Germanii, care își epuizase la Verdun toate disponibilitățile, pentru a putea face față noii ofensive anglo-franceze de la Somme, au fost nevoiți să ridice de pe întreg frontul de vest toate disponibilitățile neangajate și chiar rezervele locale de sectoare (circa 14 batalioane de la corpuri de armată diferite). Din toate aceste disponibilități și rezerve germanii improvizează alte divizii noi pentru a putea face față atât noii ofensive anglo-franceze de la Somme, cât și pentru trimiterea de ajutoare austriecilor pe frontul oriental, care se găseau în plină retragere în fața înaintării vertiginoase a generalului Brussilov. În afară deci de cele 41 divizii măcinate la Verdun, germanii au mai improvizat încă 31 divizii, pe care le-au tocat parte pe frontul de la Somme, parte le-au expediat pe frontul oriental.

Bătălia de la Somme a durat de la 1 iulie până la finele lunii noiembrie. Cea mai puternică dintre ofensivele anglo-franceze de la Somme a avut loc în intervalul 17 iulie- sfârșitul lunii august 1916. Intrarea noastră în campanie a coincidat tocmai cu momentul când această bătălie ajunsese în punctul ei cel mai culminant adică când germanii aveau nevoie de cele mai multe rezerve atât pe frontul occidental cât și pe cel oriental și tocmai atunci s-au văzut puși în penibila situație de a improviza alte armate noi, cu care să facă față frontului ieșit ca din pământ prin intrarea României în acțiune. Acest punct este foarte important pentru subiectul nostru și de aceea el trebuie să fie bine fixat în memorie.

p. 163: Aportul celor 30 divizii (și mai târziu și a restului de 18 divizii) ale grupei Falkenhayn din Transilvania, în cazul când nu ar fi existat frontul român, ar fi fost, incontestabil, incalculabil pe frontul occidental, care forma principalul teatru de operațiuni al puterilor centrale. Întrebuințarea acestor divizii de către germani, fie pentru a face față, alături de trupele aflate deja în sectoare, ofensivei anglo-franceze de la Somme, ceea ce le-ar fi permis să continue cu mai multă vigoare ofensiva lor la Verdun în cursul lunilor august și septembrie 1916, fie pentru a le întrebuința parte sau chiar total la atacul de la Verdun alături de trupele angajate deja acolo, încercând astfel un ultim și suprem efort spre a putea în cele din urmă obține străpungerea frontului francez atât de dorită de germani – ar fi fost într-adevăr incalculabilă. Orice s-ar spune, rezultatul fie la Somme fie la Verdun ar fi fost altul decât cel cunoscut, și acesta fără a mai ține seama de armata puterilor centrale de la Salonic devenită și ea disponibilă prin dispariția eventuală a acelui front.

p. 165: De altfel, aportul adus aliaților noștri prin intrarea noastră în campanie în august 1916 a fost recunoscut atât de aliații, cât și de adversarii noștri. Astfel, în broșura „Le memorial de Foch” scrisă și publicată de domnul Raymond Recouly, care pretinde de a fi reprodus în ea nu numai ideile, dar chiar expresiunile mareșalului Foch, se scrie în adevăr, că „eșecul german de la Verdun din a doua jumătate a anului 1916 se datorește intervenției României în război și că ofensiva franco-engleză de la Somme, deși întreprinsă cu forțe insuficiente, ar fi putut da rezultate și mai strălucite, dacă intervenția României în război din punct de vedere militar ar fi fost mai bine pregătită”. De asemenea, mărturisirea mareșalului Hindenburg în memoriile sale, că „ofensiva germană de la Verdun a fost oprită prin intrarea României în război”. Cine ar putea să pună la îndoială afirmațiunile atât de categorice ale acestor doi generali, cei  mai distinși maeștri ai războiului mondial ?
 

  • Eugen Lovinescu, Pagini de războiu..., Librăria universală Leon Alcalay, București, 1916:

p. 88: Ne simțim inima svâcnind de entuziasm în fața batalioanelor sacre ale Franței și în fața tricolorului ce flutură în vânt. Neutrali, luăm parte sufletește la desfășurarea luptelor de la Verdun. Măcar cu această sinceră bătaie de inimă ne răscumpărăm lașitatea națională.

 

  • Nicolae Iorga, Războiul nostru în note zilnice, vol. II, 1916-1917, Ed. Ramuri, Craiova, f. a.

p. 39: Pe malurile Meusei, în apropierea celor mai puternice din fronturile ce apără Franța, se dă una din cele mai însemnate lupte pe care le-a pomenit istoria. Însemnată e uriașa învălmășală de astăzi prin numărul ostașilor care se jertfesc, prin caracterul fără pereche de îngrozitor al mijloacelor tehnice care se întrebuințează, prin mărimea rezultatului către care se țintește, rezultat care privește nu numai Franța și Germania, ci lumea întreagă, și aceasta pentru măcar o jumătate de veac. (...) 28 februarie 1916

p. 264: Discursul  lui Poincaré la Verdun.  Germania a terminat cu Verdunul, cum va „termina” cu toate planurile ei, pe rând, oricâtă ruină și moarte ar fi răspândit în drumul ei. După ultimele succese franceze care au înlăturat pe năvălitor din forturile pe care sălbatecul lui avânt le cucerise, președintele republicii s-a dus în nebiruita cetate pentru a o decora, și cu acest prilej el a ținut o cuvântare (....)  6 noiembrie 1916

 

  • Mareșal Alexandru Averescu, Notițe zilnice din război. 1914-1916. Neutralitatea, Ed. Apollo, București, 1937

p. 108:  15. II. 1916.  Germanii au pregătit în taină o ofensivă asupra Verdunului; pare că au concentrat acolo 17 divizii și tunuri de 420 și 305.  P. 109: Pe prețul unor sacrificii asemenea celor de pe Izer, au izbutit a lua un fort exterior; a doua zi însă mulțumită unei viguroase contraofensive, au fost asvârliți înapoi, pare dincolo de liniile proprii din care au pornit la atac ! Dacă se adeverește aceasta și francezii izbutesc a se menține fără a mai ceda o palmă de pământ, această urâtă întorsătură a lucrurilor pentru germani ar putea să semneze începutul sfârșitului.

P. 110:  24 II 1916   Situațiunea la Verdun, staționară. Primul avânt al ofensivei a fost înfrânt. Este greu de admis că, odată scăzut avântrul, se va mai putea reînălța ! Avantajul surprinderii este pierdut, sau a dat mai puțin decât era necesar pentru a se avea victoria. De aci înainte, este foarte puțin probabil a se mai produce un moment de criză acută. Vor fi lupte ca și pe restul frontului cu rezultat alternativ și importanța va fi dată mai mult de efectivele puse în luptă, decât de bilanțul acțiunii lor. Se pune însă întrebarea, ce rost a avut ofensiva germană la Verdun ? Este exclusă ideea unei încercări de a sparge frontul francez, pentru a deschide drumul spre Paris. Se poate face mai degrabă următoarea presupunere. Germanii au suferit în ultimul timp două eșecuri morale. Progresele rușilor în Asia și întărirea englejilor în Egipt i-au făcut să părăsească ideea unei ofensive contra Egiptului... primul eșec. Pentru ca să nu lase a se trage concluzia că puterea ofensivă a neînvinsei Germanii a scăzut, era necesar un succes și un succes repede și cât se poate de izbitor, pentru opinia publică mai cu seamă, indiferent de importanța lui strategică, față cu situațiunea generală. Ce poate impresiona mai mult pe laici, decât luarea unei cetăți de prim ordin ? Dacă în 10 sau 15 zile, Berlinul și Viena ar fi fost în sărbătoare pentru luarea Verdunului, moralul ambelor națiuni s-ar fi înălțat foarte mult și prestigiul lor în țările neutre s-ar fi ridicat incontestabil, cu atât mai mult cu cât germanii au dat dovada că știu cum să procedeze pentru a-și atrage admirația.

 

  • Mareșal Alexandru Averescu, Notițe zilnice din război. 1914-1916. Neutralitatea, Ed. Apollo, București, 1937

p. 110 (24 II 1916): Mai este însă și o altă presupunere de făcut. Se poate ca adevărata victorie să nu fi fost căutată la Verdun, ci în altă parte. Verdunul să fi fost ales numai pentru a atrage spre el rezerva generală, în totul sau numai în parte. Dacă este așa, apoi desigur, după cum s-au desfășurat lucrurile până acum, actul al doilea va lipsi și este posibil să se prelungească actul I, aducând la Verdun și forțele destinate pentru ofensiva în al doilea punct ales. Consilierul de legație francez, cu care am făcut cunoștință, mi-a spus că aceasta pare a fi și părerea Cartierului General francez. Eu înclin însă tot mai mult spre prima.

p. 114: (29.III. 1916): La Verdun, situațiunea în linii mari, aceeași. Germanii sunt încrezători în rezultatul favorabil. „Statul Major nu poate să întreprindă ceva care să nu fie sigur” ! Este o consolare și aceasta. Ar fi de știut dacă Statul Major se aștepta ca întreprinderea să dureze atât ! Cine știe cât va mai dura. Cred că pentru Germania se pune acum chestiunea cum să iasă cu cinste din încurcătură. Dovada este făcută, că ofensiva cea mai bine preparată poate fi stăvilită. Invincibilitatea germană a devenit o legendă...

p. 116 (8 V 1916): Trei luni de la începerea ofensivei contra Verdunului !... Statul Major german nu întreprinde ceva de care să nu fie sigur.... Merçi de așa siguranță ! Dacă războiul va dura încă un an și germanii vor duce lupta necontenit la Verdun, se poate ce la urma urmei să împingă linia franceză dincolo de această localitate. Cântărind însă sacrificiul în oameni și timp de o parte, cu avantajele pur materiale, nu știu cine ar putea să se mai îndoiască în ce parte ar înclina balanța... Despre avantajul moral, chestiunea este mai discutabilă. Un avantaj real, bine stabilit, în sensul dorit de germani, după presupunerea ce am făcut, când a început atacul, s-ar fi obținut dacă cetatea cădea în 10-15, cel mult 20 de zile. După trei luni de sforțări (și cine știe cât va mai trece), izbutind, singurul avantaj obținut ar fi să devie rușinea mai mică. Este în adevăr o rușine să întreprinzi ceva pe o direcție rău aleasă și cu mijloace inferioare rezistenței inamicului...

p. 120 (27 V 1916): Perseverența germanilor la Verdun este dusă dincolo de marginile judecății sănătoase. Ce vor să obțină ? Să zicem că mâine ar lua Verdunul, ce vor fi obținut  (p. 121) prin aceasta, după peste trei luni de sforțări titanice și pierderi dureroase... restabilirea prestigiului ? Poate, dar numai în galerie...

p. 136 (21 VI 1916): În ziua de 17 iunie, o mișcare ofensivă a început, pe un front de vreo 40 km, în valea superioară a Sommei, unde se leagă frontul francez cu cel englez. Până acum se anunță că ofensiva face progrese. Nu cred să fie însă ceva serios, din cauza frontului restrâns pe care este îndrumată acțiunea. Nu este exclusă totuși posibilitatea de a se lărgi frontul încetul cu încetul. Natural că, dacă aliații sunt deja pregătiți pentru a da războiului o mai mare intensitate ca până acum, era indicat ca ofensiva rusă, atât de bine începută, să fie urmată de o alta pe frontul occidental, ca apoi și aceasta să fie urmată la rândul ei de o a treia. Valea superioară a râului Somme, ca punct de plecare, este judicios aleasă. Se anunță că francezii ar fi făcut în zilele de 18 și 19 cam 6000 prizonieri, iar englejii 2500; nu este mult, dar totuși ca început este ceva. Important va fi când ofensiva se va găsi în fața rezervelor ce-i vor ieși în cale.

 

  • Ion Pâraia, Răsboiul european. Ultimele operațiuni, România față de situațiune, f.l. 1916

p. 29: Când lucrarea de față se afla sub presă, știrile sosite de pe teatrele de operațiuni anunțau o ofensivă germană îndreptată asupra Verdunului. Scopul acestei acțiuni pare a se tălmăci chiar din starea lucrurilor și planul adoptat de marele comandament francez. Aliații, după ultimele încercări de ofensivă, găsindu-se încă în starea de pregătire și de echilibru față de forțele centralilor, par a fi adoptat în principiu războiul de uzură, război care ar fi adus sfărâmarea austro-germanilor încetul cu încetul, dacă aceștia nu ar încerca mai înainte o lovitură puternică, pentru zdrobirea unui grup adversar. Dar o lovitură a Germaniei era oarecum anihilată prin echilibrul de forțe ce s-a stabilit între ambele partide beligerante, așa după cum am arătat mai înainte. Atunci germanii au încercat surprinderea, sperând într-o reușită; dar așa cum se găsește organizat frontul francez în timpul de față, o surprindere nu poate reuși, decât dacă va fi pregătită cu forțe foarte mari, neînchipuite chiar, pentru o lovitură locală. Dar a pierde atâta material omenesc la întâmplare e ceva riscant, de care trebuie să dai seama în fața unui popor întreg. Germanii au sacrificat la atacul Verdunului mase mari de trupe, între care se spune că ar fi intrat și contingentul 1916, contingent de recruți. Sacrificiile au fost colosale, în raport cu câștigurile obținute, iar acțiunea pare a se fi localizat la nord de Verdun, învârtindu-se împrejurul forturilor Douaumont, Vaux și Hardaumont. După socotelile franco-englezilor, germanii pierd zilnic în acest atac la 10.000 oameni, ceea ce până acum s-ar ridica la cifra de aproximativ 150.000. Germanii, de partea lor, spun de francezi că pierderile acestora socotite după numărul prizonierilor, care sunt la 30.000 oameni, ar ajunge la numărul de 100.000. Ceea ce trebuie observat din aceasta este că aprecierile noastre de mai înainte au fost adevărate, că o lovitură mare germană nu se va putea da în această parte și nici în alt punct al frontului, din cauză că forțele beligeranților se găsesc în momentul de față încă în perioada unui echilibru stabil, din care nu vor ieși decât acei ce vor putea obține o superioritate numerică destul de mare în raport cu partida adversă.

 

VA CONTINUA