VERDUN

La retraite en Moldavie pendant l’hiver 1916/1917 d’après un témoignage inédit
 

La résistance roumaine en Valachie fut marque par une dernière grande bataille,  d’Argesh – Neajlov (29 novembre – 3 décembre 1916),  pour sauver la capitale, Bucarest, se termina en débâcle. Bucarest fut occupe par l’ennemi (6 décembre) et dans le très rigoureux hiver de 1916/1917 on assista à la retraite de l’armée, de la Cour royale, du gouvernement  et d’une partie de la population dans le nord-est du royaume encore libre, en Moldavie.
         Par les rapports du chef de la Mission militaire française, déjà reproduits, les internautes ont eu la vision du général Berthelot sur la retraite. Un des membres de la mission, le capitaine Marcel Fontaine  a pris quelques photos impressionnantes de l’exode. On voit la fille  des chariots dans la tempête de neige, les traîneaux et l’automobile qui s’arête auprès des troupes en retraite afin que le roi, transi lui-même par le froid, peut parler avec ses soldats.
        Les photos font parties du légat de Marcel Fontaine pour la Roumanie, offert au Musée Militaire National « le roi Ferdinand I^er » par Monsieur Alain Legou, l’exécuteur testamentaire du feu la capitaine Fontaine de la Mission militaire française.                                                                            

 (Sergiu Iosipescu, mars 2017)     
 

 

Ultimul raport din anul 1916 al generalului Berthelot,
șeful Misiunii militare franceze pe Frontul românesc
(23 Décembre 1916)
 

La situation sur le Front roumain dans les trois semaines du mois Novembre 1916 fut présentée au Grand Quartier Général français dans le deuxième rapport du général Berthelot.
          Le chef de la Mission militaire française  ne cache pas ses soucis après la perte de presque toute la Dobroudja,  des défiles carpatiques de Jiu et d’Olt et l’envahissement de la Petite Valachie (Olténie) par l’ennemi. Il pense à tourner les armées allemandes, austro-hongroises dans leur progression vers l’Est, dans la Grande Valachie (Munténie) et vers Bucarest, mais avec la crainte du passage du Danube par l’ennemi, au dos de lignes roumaines.
Quoique dans des rapports correctes avec le général Belaeff, chef de la Mission militaire russe, le général Berthelot critique âprement le recul incessant des forces russes en Roumanie et leur insouciance d’abandonner les richesses du pays dans les mains des ennemis.
          Le général français relève également l’insuffisance des officiers roumains, « les cadres squelettiques », le manque des réserves, et il attend avec impatience l’arrivée des nouveaux officiers et sous-officiers français pour encadrer l’armée roumaine.

[1] La Roumanie dans la Grande Guerre et l’effondrement de l’armée russe. Ă–dition critique des rapports du général Berthelot, chef de la Mission militaire française en Roumanie. 1916-1918, éd. Jean-Noël Grandhomme, Michel Roucaud, Thierry Sarmant, Paris, 2000, pp. 93-99.

L’offensive roumaine en Transylvanie
(août - septembre 1916)
et la défense du Pays de Bârsa en septembre 1916.

Ipoteza „Z„
Planul de operații în vederea participării  României la război alături de Antantă,
împotriva Puterilor Centrale ( august 1916)

L’Hypothèse « Z »
Le plan des opérations de l’armée roumaine pour participer à  la Grande Guerre à  côté de l’Entente (août 1916)

Intrarea României în Marele Război și operațiile militare ce au urmat s-a făcut conform așa numitei ipoteze „Z” elaborată pe temeiul unor studii intreprinse încă din primele decenii după obținerea deplinei independențe de stat a României (1877-1878) și definitivate complet după încheierea Tratatului de alianță dintre Regatul României și cele patru mari puteri ale Antantei,  din 4/17 august 1916.

L’entrée de la Roumanie dans la Grande Guerre, le 15/28 août 1916, eut comme conséquence l’application de l’hypothèse « Z » pour les opération de l’armée roumaine. Cette hypothèse était le résultat des études élabores par l’Etat Major roumain depuis longtemps, après la Guerre d’Orient de 1877-1878, et fut remanié confortements aux engagements pris par la Roumanie et ses alliées par la Traité d’alliance de 4/17 août 1916.

 
 „       [MARELE STAT MAJOR]               Secția III
            Secret
 
 
PROIECTUL DE OPERAȚIUNE ÎN VEDEREA UNUI RĂ‚ZBOI
CONTRA PUTERILOR CENTRALE ȘI A BULGARIEI.
ROMÂNIA ALIATĂ‚ CU QUADRUPLA ÎNȚELEGERE
 
APLICAREA IPOTEZEI Z
 
 
CAPITOLUL I
 
SCOPUL RĂ‚ZBOIULUI ȘI MISIUNEA ARMATELOR ROMÂNE
 
 
 
 
Ipoteza Z prevede întreprinderea unui război pe 2 fronturi operative și anume:

1. Pe frontul de Nord–Nord-Vest, contra Puterilor Centrale;
2. Pe frontul de Sud, contra Bulgariei.

Scopul general al războiului ce vom întreprinde este realizarea idealului nostru național, adică întregirea neamului. Cucerirea teritoriilor locuite de români, ce se găsesc astăzi înglobate în monarhia austro-ungară, trebuie să fie fructul războiului.
Pentru atingerea acestui scop, majoritatea forțelor noastre, armatele 1, 2 și Nord, vor opera ofensiv în Transilvania, Banat și Ungaria, atacînd în direcția generală Budapesta. Armata de Sud
(3) va asigura libertatea de acțiune a grosului forțelor, apărînd teritoriul național și respingînd atacurile pe care le-ar întreprinde bulgarii dinspre sud.
 
 
 
 
 
 
CAPITOLUL II
SITUAȚ1UNEA INAMICULUI
 
1. Pe frontul de Nord—Nord-Vest. În Transilvania, și anume în zona cuprinsă între frontiera română și Mureș, se găsesc circa 70 000 oameni, dispuși pe la trecătorile Carpaților, avînd cîteva rezerve mai înapoi.
Aceste trupe neconstituite încă în mari unități aparțin în mare parte depozitelor diferitelor regimente și misiunea lor este de a face o prima rezistență lîngă trecători. Este probabil că forțe mai numeroase se vor aduna în zona: Cluj—Dej—Bistrița, unde trupele române vor întâmpina rezistența cea mai serioasă. În nici un caz în situația actuală aceste trupe nu s-ar putea ridica la mai
mult de 100 000 oameni.
În Banat se poate de asemenea conta pe un maximum de 30 000 oameni, care se vor concentra cu majoritatea forțelor în zona: Caransebeș—Deva—Lugoj, unde trupele române ale Armatei 1 vor întîmpina o primă rezistență mai serioasă. Forțe mai puțin numeroase se vor găsi de asemenea spre Orșova și valea inferioară a Cernei.
2. Pe frontul de Sud. Trupele bulgare destinate a opera contra României, în urma ajutoarelor primite de la germani și austro-ungari, se găsesc dispuse în vecinătatea frontierei noastre de sud,
în 3 grupe.
a) Grupul de Vest, dispus între Prahovo (lîngă vechea frontieră a Serbiei) și gura Oltului, este tare de circa 10—15 000 oameni ;
b) Grupul Central, dispus între gura Oltului și Rusciuk inclusiv, precum și la sudul liniei de mai sus, este tare de circa 25 - 30 000 oameni;
c) Grupul de Est, dispus în zona : Rusciuk Razgrad -Șumla-Varna și spre frontiera română, este tare de circa 70-75 000 oameni.
Din informațiunile primite se poate deduce că misiunea probabilă a acestor forțe este în primul rînd de a atrage cît mai multe forțe române spre sud, în scopul de a face imposibilă o operațiune
ofensivă, în mare stil, în Transilvania și Banat.
Pentru executarea acestei misiuni, trupele bulgaro-aliate, dotate cu artilerie puternică de mare calibru, vor executa desigur demonstrațiuni de-a lungul Dunării, însoțite de un puternic bombardament al localităților de pe malul român, în scopul de a fixa cât mai multe din trupele noastre, în zona dintre Olt și Argeș, sub amenințarea unei treceri a fluviului și a înaintării spre București.
Dacă încercările de trecere a fluviului, precum și contarea stăpînirii momentane a unor porțiuni din malul român al Dunării, ar putea eventual reuși inamicului, o înaintare mai adîncă în teritoriul țării spre București va fi imposibilă, căci bulgarii nu dispun de forțele necesare în acest scop.
Forțele bulgare din zona: Rusciuk—Razgrad—Șumla—Varna vor avea desigur misiunea de a întreprinde o ofensivă bruscată în Dobrogea, în scopul de a răscula populațiunea bulgară locală, a împiedica mobilizarea noastră și în ultima analiză a împiedica debarcările trupelor aliate ruse.
Pentru atingerea acestui din urmă scop, este probabil ca numeroasa cavalerie (20—25 escaldroane) de care dispune grupul est al forțelor bulgaro-aliate să încerce raiduri spre linia Cernavodă—Medgidia—Constanța.
 
CAPITOLUL III
EXECUTAREA MISIUNII ARMATELOR ROMÂNE
 
1. Gruparea forțelor pe cele două fronturi operative.
Ținînd seama de cele expuse mai înainte, cu privire la scopul războiului ce vom întreprinde și la importanța teritoriului de operațiuni transilvano-ungar, forțele noastre mobilizate s-au grupat, în vederea operațiunilor proiectate, astfel cum se arată mai jos:

1. Pentru operațiunile ofensive în Transilvania

Trei armate, și anume :
Efective
            Armata de Nord........................................................................107 948
Armata 2 ..................................................................................126 808        
Armata 1 ..................................................................................134 403
            Corpul 5 armată și Artileria Grea, la dispoziția Marelui
Cartier General ........................................................................  51 165
Total                              420 324
B. Pentru operațiunile contra Bulgariei
Armata 3, grupată astfel :
 Efective
 
Grupul de Vest în Oltenia .........................................................  19 864       
Grupul Central între Olt și Argeș .............................................   50 846
Grupul de Est în noul teritoriu (Capetele de pod:
Turtucaia, Silistra și Detașamentul  ,,Dobrogea“) ...................   71 813
Total                               142 523
 
Total general : 562 847 forțe de operațiuni, fără etape, trupe de cetate și părțile sedentare.
Din această grupare, vedem că 80% din forțele noastre vor opera pe teatrul principal de operațiuni și numai 20% pe teatrul de sud.
2. Executarea misiunii armatelor destinate a opera pe Irontulde Nord și Nord-Vest.
Pentru executarea misiunilor, armatele 1, 2 și cea de Nord vor înainta în Transilvania și Banat, cu scopul de a se concentra în vederea unei bătălii generale în zona: Ciucea (spre nord) și Caransebeș (spre sud).
Armatele noastre vor opera în strînsă legătură cu armatele imperiale ruse de sud. Linia de separațiune între zonele de operațiuni ale trupelor imperiale ruse și ale trupelor regale române va fi formată de valea rîului Someșul Mare, ambele maluri ale rîului căzînd în zona de operațiuni rusă.
Prima adunare a trupelor armatelor 1, 2 și de Nord, după debarcarea lor din trenurile de transport, se va face în vecinătatea frontierei muntoase a Carpaților...
Alegerea zonei de adunare a fost condiționată, în primul rînd, de caracterele geografice-militare ale teatrului de operațiune româno-transilvan și de scopul operațiunilor ce vom întreprinde pe acest teatru.
Masivul muntos al Carpaților prezintă un obstacol foarte serios înaintării trupelor noastre în Transilvania. Cu cît trupele noastre vor traversa mai cu întîrziere masivul muntos, cu atît inamicul va cîștiga timp, pentru a aduna noi forțe, spre a se opune încercărilor noastre de trecere.
Condiția de (căpetenie, (pentru a micșora greutățile trecerii, este de a surprinde pe inamic, nedîndu-i timp de a-și concentra forțele pentru a rezista în punctele cele mai favorabile, în fața trecătorilor.
Pentru a surprinde pe inamic, se impune să executăm trecerea masivului muntos, cît mai repede după declarațiunea războiului și pe direcțiuni cît mai numeroase.
În acest scop era nevoie să prevedem prin lucrările noastre următoarele :
a) Ca transporturile de concentrare să se execute cît mai repede; pentru atingerea acestui rezultat s-au utilizat, simultan, toate liniile ferate ce conduc din teritoriul țării spre diferite puncte ale frontierei româno-ungare ;
b) Să adunăm astfel forțele noastre lîngă frontieră, încît să utilizăm, pentru traversarea ei, toate comunicațiile ce conduc în Transilvania, dispunîndu-se, pe fiecare din ele, cîte o mare unitate destul de puternică, fără însă de a aglomera prea multe trupe pe o aceeași comunicație.           
Ținînd seama de aceste două deziderate în stabilirea zonei de concentrare și în gruparea forțelor, s-a obținut rezultatul destul de favorabil de a termina concentrarea forțelor noastre în a 12-a zi de mobilizare; și de a putea debușa în Transilvania simultan, cu 12 coloane de 3 arme, avînd aproape fiecare forța unei divizii [...]
Datorită formei învăluitoare a frontierei noastre spre Transilvania, frontul de concentrare se prezintă în echer, formă foarte favorabilă, deoarece imediat după trecerea frontierei, fiece pas făcut
înainte va restrînge treptat frontul de operație, prin înaintarea concentrică a trupelor spre valea Mureșului.
Dacă am fi făcut prima adunare a forțelor noastre pe o zonă mai restrînsă în vecinătatea masivului muntos, transporturile de concentrare s-ar fi executat cu mare întârziere, căci ar fi trebuit să supra-încărcăm cu nenumărate trenuri numai cîteva linii ferate. În acest caz traversarea zonei muntoase s-ar fi făcut mult mai tîrziu și desigur în condițiuni mult mai grele, deoarece inamicul
ar fi putut să-și concentreze rezistența pe un spațiu relativ restrîns, numai în fața celor cîteva trecători alese pentru debușarea noastră. Dacă am fi procedat astfel, toate avantagiile formei învăluitoare
a frontierei noastre și ale unei repezi concentrări ar fi dispărut, în detrimentul nostru și în folosul inamicilor.
Afară de aceasta, s-ar fi născut și alte greutăți din punctul de vedere al subzistenței trupelor pe timpul traversării zonei muntoase, căci ar fi trebuit să încolonăm mai multe divizii pe una și
aceeași comunicație din masivul muntos.
Gruparea forțelor destinate operațiunilor ofensive în Transilvania, în 3 armate și un grup rezervat la dispoziția Marelui Cartier General, a fost impusă atît de condițiunile geografice-militare ale teatrului de operațiune româno-transilvan, cît și de situațiunea inițilă, probabilă, a forțelor inamice destinate a se opune ofensivei noastre.
Situațiunea generală militară a Puterilor Centrale devenind defavorabilă acestora, în urma ofensivei generale a Aliaților pe fronturile de vest, sud-vest și est, comandamentul austro-ungar, după toate probabilitățile, va fi silit să adopte o atitudine defensivă pentru trupele destinate să opereze în Transilvania.
Din cauza formei învăluitoare a frontierei noastre muntoase, intrîndul format de teritoriul transilvan între valea Oltului și frontieră fiind amenințat a fi repede întors pe la nord și vest, se
poate prevede cu multă probabilitate că rezistența principală a inamicului, în cazul cînd ar dispune de trupe suficiente, se va organiza pe Mureș și anume pe înălțimile ce mărginesc spre nord și
nord-vest valea rîului.
Valea Mureșului este astfel îndreptată față de cele două laturi ale frontierei noastre de nord și vest, încît atît cursul superior al rîului, între Tîrgu Mureș—Sînmiclăuș, cît și cursul său inferior, spre Deva, ambele pot fi repede atinse de trupele noastre concentrate în Moldova și Oltenia, care vor fi astfel în măsură să întoarcă apărarea pe care inamicul ar organiza-o pe înălțimile ce mărginesc cursul de mijloc al Mureșului între Alba Iulia și Tîrgu Mureș.
Forțele de mai sus vor mai avea și alte misiuni speciale și anume:
Forțele concentrate în Moldova, după debușarea lor în valea superioară a Mureșului, vor fi în măsură să opereze de comun acord cu armata rusă din Bucovina, silind forțele inamice, ce se vor găsi spre Bucovina sau în Carpații Maramureșului, să se retragă spre vest.
Forțele concentrate în Oltenia vor avea misiunea specială de a ataca și respinge trupele inamice care s-ar găsi în Banat și în valea inferioară a Mureșului, împiedicîndu-le de a înainta în Transilvania, pentru a amenința în flanc trupele noastre ce vor opera în această provincie.
Aceste două grupe de forțe, avînd anumite misiuni speciale, vor constitui 2 armate și anume : Armata de Nord în Moldova și Armata 1 în Oltenia.
Trupele concentrate pe frontiera de nord, între Olt și Putna, vor constitui Armata 2, avînd misiunea de a înainta direct spre Mureș, pentru a opera de comun acord cu armatele de aripi (Armata
1 și de Nord), astfel cum va rezulta din situațiunea operativă a momentului.
Corpul 5 armată, rămas la dispoziția Marelui Cartier General, va fi destinat să întărească, ulterior, una din cele trei armate, după cum va rezulta din nevoile operative.
 
Acoperirea și executarea concentrării
 
Prima adunare a forțelor se va executa sub protecția trupelor de acoperire constituite în grupe de acoperămînt, dispuse pe fiecare din direcțiunile principale pe care coloanele noastre vor străbate
frontiera muntoasă [. . .]
Executarea serviciului de acoperire se va face în baza directivelor Marelui Stat Major, trimise din timp de pace comandamentelor, și în baza instrucțiunilor detaliate ale acestora.
Intrarea României în război contra Puterilor Centrale și Bulgariei, în epoca actuală, cînd armatele acestor state se găsesc de mult timp în război, se va face în condițiuni destul de grele.
Statele inamice de la nord și sud, de îndată ce vor simți că România începe mobilizarea, vor încerca cu forțele ce vor avea la îndemînă să execute incursiuni pe teritoriul nostru, în scopul de
a ne împiedica operațiunile de mobilizare și concentrare.
Pe frontiera de sud și în special spre noul teritoriu, bulgarii, avînd deja concentrate forțe mai numeroase, vor fi în măsură să execute din prima zi a ostilităților chiar operațiuni importante.
Pentru a se împiedica incursiunile și operațiunile inamicului pe teritoriul nostru, toate grupele de acoperire cu întregul lor efectiv [...] se vor găsi la frontieră încă dinaintea mobilizării generale,
astfel că, în momentul începerii operațiunilor, ele vor fi în măsură să înceapă operațiile lor.
Cum majoritatea trupelor de acoperire se găsesc dislocate pe frontiera muntoasă, încă din luna august 1915, comandamentele și trupele respective cunosc în cele mai mici amănunte atît terenul
pe care vor opera, cît și instrucțiunile în baza cărora îsi vor îndeplini misiunile lor.
Atitudinea grupelor de acoperire va depinde de situațiunea generală de război în momentul începerii ostilităților.
Cum, după toate probabilitățile, inamicul va avea în Transilvania (și în Banat) forțe relativ puțin numeroase (ceea ce este probabil), grupele noastre de acoperire vor înainta pe teritoriul inamic în noaptea care va preceda prima zi de mobilizare și vor căuta să pună stăpînire pe anumite pozițiuni dominante dincolo de frontieră, în scopul de a proteja și înlesni înaintarea ulterioară a grosului forțelor noastre.
Aceste operațiuni ofensive ale grupelor de acoperire, limitate numai în scopul arătat mai înainte, vor fi ordonate direct de Marele Cartier General, singurul în măsură să coordoneze acțiunea
simultană a tuturor grupelor de acoperire, pe întreaga frontieră.
Operațiunile ofensive ale grupelor de acoperire se vor executa în baza directivelor Marelui Stat Major și a lucrărilor detaliate stabilite în acest scop, chiar de comandanții grupelor de
acoperire [. . .]
Situațiunea generală permițînd executarea operațiunilor ofensive ale grupelor de acoperire, vom fi în măsură să aruncăm pe teritoriul inamic, încă din noaptea care va preceda prima zi de mobilizare, circa 135 000 oameni. Intrarea ulterioară a grupelor de acoperire pe teritoriul inamic va depinde de forțele pe care inamicul le va avea la frontieră și mai ales de acelea pe care le-ar putea aduce în Transilvania.
Atitudinea grupelor de acoperire trebuie să fie energică, însă prudentă. Grupele vor ocupa și întări pozițiunile ce li se vor ordona de comandamente și se vor pune în legătură cu grupele vecine.
Dacă situațiunea va permite, va fi foarte avantajos ca grupele de acoperire ale armatelor 2 și de Nord să se întrunească, după trecerea lor pe teritoriul inamic, pe fiecare din zonele indicate mai
jos sub literele a și b, sub un comandament unic, să ocupe și să întărească zona de teren unde urmează a se aduna corpurile de armată respective, pe teritoriul inamic, după trecerea masivului muntos, în vederea începerii operațiunilor generale. Procedîndu-se astfel [. . .] desfășurarea strategică a Armatei 2 pe teritoriul inamic va fi sprijinită prin două puternice avangarde, formate prin înaintarea grupelor de acoperămînt și anume:
a) În zona Făgăraș—Brașov (unde se va aduna Corpul 2 armată), o avangardă tare de: 19 batalioane, 18 baterii și 24 escadroane, compusă din grupele „Bran“ și „Predeal“, ale Corpului 2 armată, și din Divizia 1 cavalerie, care va trece munții după ce grupele de acoperire vor ocupa primele lor pozițiuni dincolo de frontieră ;
b) În zona Prejmăr—Covasna, o avangardă tare de 24 batalioane și 15 baterii, compusă din grupele de acoperire ale Corpului 3 armată.
Urmînd același procedeu, desfășurarea Armatei de Nord va fi protejată pe teritoriul inamic, de asemenea, de două avangarde și anume :
a) În zona Tîrgu Secuiesc, Miercurea Ciucului, de o avangardă tare de 20 batalioane, 17 baterii și 24 escadroane, formată din grupele de acoperire : „Ghimeș", „Uz" și ,,Oituz“ și Divizia 2 cavalerie; aceasta din urmă va trece frontiera, după ce grupele de acoperire vor fi ocupat primele lor pozițiuni pe teritoriul inamic ;
b) În zona Bilbor—Borsec și spre vest, de o a 2-a avangardă, tare de 12 batalioane, 6 baterii, formată din grupele de acoperire : „Broșteni", ,,Bistricioara“ și „Bicaz". Eventual această avangardă
se poate mări cu încă 4 escadroane din Regimentul 4 călărași, care va trece frontiera în urma grupelor de acoperire.
Grupele de acoperire : „Jiul“ și „Olt-Lotru“ ale Armatei 1, după trecerea frontierei, se vor opri și întări, primul, între Petroșani și pasul Merișor (valea Streiului), iar al doilea pe înălțimile
înconjurătoare ale Sibiului.
Grupul de acoperire ,,Vîrciorova“ are misiunea de a acoperi și proteja înaintarea Diviziei 1 [infanterie] spre valea Cernei.
Sub protecția acestor avangarde puternice, grosul forțelor armatelor 1, 2 și de Nord, pe măsură ce vor sosi pe zona de concentrare, se vor mișca apoi treptat, peste frontieră, pe eșaloane de marș, compuse din 2-3 arme: înaintînd pe zona de adunare hotărîtă pentru corpurile de armată respective.
Desfășurarea strategică a armatelor se va efectua chiar pe teritoriul inamic și sub protecția grupelor de acoperămînt.
Acest procedeu va prezenta următoarele avantaje :
a) Se vor putea întări treptat grupele de acoperire ;
b) Hrănirea trupelor, pe timpul trecerii munților, se va face mai ușor, înaintîndu-se pe eșaloane succesive, decît dacă se vor mișca deodată coloane foarte adînci.
Procedîndu-se astfel, în seara zilei a 17-a de mobilizare, armatele 1, 2 și de Nord vor fi complet adunate, cu serviciile respective, în zonele următoare :
Armata 1: cu grosul forțelor (diviziile 2 și 11 — Corpul 1 armată și Divizia 12), între Hațeg și Merișor și mai la sud în bazinul Petroșanilor; Detașamentul „O1t-Lotru“ și Divizia 13 în zona: Sibiu—Tălmaciu—Boița și eventual mai la nord.
Armata 2: în zona Făgăraș—Feldioara—Prejmăr și Brașov.
Armata de Nord: cu grosul forțelor (diviziile 7, 8, serviciile Corpului 4 armată și Divizia 2 cavalerie) în zona: Miercurea Ciucului - Bixad (pe Olt) și Tîrgu Secuiesc ; cu Divizia 14, întărită, în zona: Toplița—Borsec—Ditrău—Sirmiclăus.
 
Înaintarea generală a Armatei în interiorul Transilvaniei
 
După ce toate trupele și serviciile armatelor noastre vor fi terminat debușarea lor în Transilvania, vom fi în măsură să începem, spre ziua a 17-a de mobilizare, o nouă fază operativă și anume:
Înaintarea generală în interiorul Transilvaniei, cu scopul de a zdrobi definitiv ultimele rezistențe ale inamicului, a debușa apoi în Cîmpia Ungară și a pune stăpânire pe zona de hrănire a armatelor austro-ungare, adică pe văile Tisei și Dunării. Pentru atingerea scopului de mai sus, forțele noastre vor înainta pe direcțiunile care le vor permite să străbată cît mai repede Cîmpia Ungară și mai ales care le vor da putința să ajungă cît mai repede în contact cu forțele inamice, destinate a se opune înaintării noastre [... ].
Studiind comunicațiunile din interiorul Transilvaniei, precum și acelea care din Cîmpia Ungară duc în Transilvania, se vede că majoritatea comunicațiilor ferate și ordinare, care vin dinspre
frontierele noastre de vest și nord, cît și din interiorul Ungariei, conduc în nord-vestul Transilvaniei, în regiunea Cluj, Dej, dintre cele două Someșe.                       
Trupele austro-ungare retrase din Carpații Bucovinei și Galiției, în momentul intrării României în război, precum și ajutoarele ce vor fi aduse din interiorul monarhiei austro-ungare, se vor
concentra pentru a rezista contra noastră în această regiune, avînd detașamente puternice în valea Mureșului.
Cea dintîi rezistență puternică o vom întîlni pe Mureș; prin urmare, zona care trebuie atinsă cît mai repede de grosul trupelor noastre va fi valea Mureșului.
Tinînd seamă de rezistențele ce vom întîmpma din partea inamicului în Transilvania de nord-vest, precum și de o eventuală amenințare dinspre Banat, manevra ce s-ar putea adopta, pentru a
pune stăpînire pe valea Mureșului, ar fi următoarea:
Armata de Nord: va înainta spre valea Mureșului superior, centru a pune stăpînire pe zona: Deda—Reghin, și apoi pe înălțimile de la vest—nord-vest, cu misiunea de a ataca trupele inamice
din această parte, luptînd de comun acord cu armata rusească de sud.          .
Armata 1: va înainta cu grosul forțelor spre valea inferioară a Mureșului, pentru a pune stăpînire pe zona: Alba Iulia—Simeria - Porțile de Fier transilvane (pe drumul Hațeg—Caransebeș), avînd misiunea de a se opune unor eventuale atacuri pe care trupele inamice din Banat și valea inferioară a Mureșului le-ar încerca spre Transilvania.
Divizia 1 [infanterie] a Armatei 1 va executa o operațiune locală în văile Dunării și Cernei, cu misiunea de a pune stăpînire pe Orșova, pe defileurile Cernei și la nord de Mehadia și pe înălțimile care domină valea Cernei spre vest; în fine, se vor ocupa și înălțimile de la sudul Dunării în regiunea Tekia—Cladova.
Armata 2: va înainta în valea de mijloc a Mureșului, va pune stăpînire pe Aiud, Tîrgu Mureș și apoi va manevra pentru a ataca în flanc și spate forțele inamice care s-ar opune fie Armatei de Nord, fie ajutînd cu o parte din forțele sale Armata 1.
În cazul că armatele vor continua fără întrerupere marșul de la frontieră pînă la Mureș, se va putea ajunge în valea rîului, după 7 etape (regulîndu-se marșurile după Armata 2, cea mai depărtată de Mureș), adică către ziua a 25-a de mobilizare.
De pe Mureș, Armata 2 și Armata de Nord, înaintînd spre nord-vest, vor atinge zona: Cluj—Gherla—Dej, în circa 4 etape; s-ar putea deci ajunge în această zonă, fără a ține seamă de zilele de luptă, către ziua a 29-a de mobilizare. Dacă se vor mări unele dintre etapele zilnice pînă la 30 km, ceea ce va fi posibil, dacă vom întrebuința staționarea eșalonată în lungul direcțiilor de mișcare, atunci în ziua 30-a de mobilizare armatele 2 și de Nord vor putea ajunge în Munții Apuseni, la frontiera de vest a Transilvaniei și în zona Ciucea. Înaintarea din valea Mureșului spre zona Cluj—Dej și Munții Apuseni ai Transilvaniei va constitui a doua fază operativă.
În timp ce Armata 2 și cea de Nord vor înainta spre zona Cluj—Dej, Armata 1, continuînd a forma pivot, spre sud, va opera cu grosul forțelor în zona: Caransebeș (pe Timiș) — Dobra (în valea
Mureșului). Cu un detașament de 3 arme dotat cu artilerie de munte se va ocupa regiunea Abrudului (avînd centrul spre localitatea Abrud) și comunicațiile care din această zonă conduc spre văile celor două Crișuri.
A treia fază operativă va fi străbaterea în Cîmpia Ungară.
Pentru intrarea în Cîmpia Ungară, avem la dispoziție două zone și anume: zona cuprinsă între cele două Someșe, de unde se poate debușa direct spre Oradea Mare—Debrețin, iar mai la sud, zona străbătută de cele două Crișuri (Alb și Negru), care conduce în Cîmpia Ungară, între Oradea Mare și Bekescsaba.
Este absolut necesar a debușa în Cîmpia Ungară simultan prin aceste două zone, pentru a putea ataca atît de front, cît și de flanc și spate, trupele inamice, care se vor dispune pentru apărare, la vest de ieșirile Munților Apuseni ai Transilvaniei.
Dacă am înainta numai prin zona de nord (dintre cele două Someșe), inamicul ar putea manevra la rîndul său prin văile Crișului, pentru a debușa apoi pe Mureș între Alba Iulia și spre sud de Turda și a cădea pe liniile noastre de comunicațiuni. Pentru debușarea în Cîmpia Ungară, vom grupa forțele noastre astfel :
a) Armatele 2 și de Nord, constituind un singur grup operativ, vor înainta din zona Cluj—Dej pentru a debușa în Cîmpia Ungară spre Oradea Mare—Debrețin, menținînd spre nord legătura cu armatele rusești.
Din zona Cluj—Dej pornesc spre vest, printre văile celor două Someșe, 3 cai ferate și 3 șosele bune, care conduc în Cîmpia Ungară spre localitățile de mai sus. Între aceste trei șosele se găsesc mai multe comunicații ordinare care vor putea fi de asemenea întrebuințate de coloane compuse din cele 3 arme. 
Considerând numai zilele de marș, armatele 2 și cea de Nord ar putea ajunge în zona Oradea Mare—Debrețin in 7 etape, adică în ziua a 39-a de mobilizare. Misiunea grupului operativ de mai
sus va fi de a ataca pe front trupele inamice din zona Oradea Mare—Debrețin. [...]
b) Un grup de forțe, compus din Corpul 5 armată (care la început fusese în linia 2-a), una divizie detașată de la Armata 1 (cum ar fi Divizia 13), una brigadă mixtă de grăniceri (Regimentul 1 grăniceri, întărit cu 1-2 batalioane de vînători și artilerie de munte) și Divizia 1 cavalerie, va înainta prin zona străbătută de cele două Crișuri, pentru a debușa către aceeași dată, ca mai sus, în zona: Oradea-Mare—Bekescsaba. Misiunea acestui grup va fi de a ataca în flanc și spate trupele inamice din zona Oradea-Mare—Debrețin [. . .]
Rămâne a vedea misiunea Armatei 1, a 3-a fază operativă. Se pot prezenta două cazuri mai principale care vor determina misiunea acestei armate și anume:
Poate fi necesar ca Armata 1 să opereze în Banat, contra forțelor existente în această provincie, sau să fie hemată a-și combina operațiunile cu acelea ale unei armate aliate, franco-engleză-sîrbă, care ar înainta de la sud, din Serbia spre Dunăre și Banat.
În acest caz, Armata 1 se va dispune astfel [. . .] pentru a-și îndrepta grosul forțelor spre sud [. . .]
În cazul de mai sus, un detașament puternic de 3 arme (chiar o divizie) va rămîne să opereze în valea de jos a Mureșului, cu misiunea de a se opune unor trupe inamice care ar înainta dinspre Seghedin spre est și pentru a stabili și întreține legătura cu grosul ce va opera în zona: Bekescsaba—Oradea-Mare.
Dacă în Banat și provinciile vecine (Croația—Bosnia—Serbia) nu se vor mai găsi trupe inamice, deoarece cele existente s-ar fi retras la nord de Mureș, în acest caz, Armata 1 va lăsa în Banat detașamente puternice pentru a ocupa provincia, iar cu grosul forțelor va înainta la nord de Mureș, la aripa stîngă a grupului de mai sus; în acest caz, se va ocupa cît mai puternic, pe ambele maluri ale Tisei, Seghedinul și trecerile peste rîu de la sud de această localitate, pînă la confluența râului cu Dunărea.
Îndrumarea ulterioară a operațiunilor se va hotărî în timpul oportun, în cursul operațiunilor și în raport cu situațiunile operative ale momentului.
 
CAPITOLUL IV
OPERAȚIUNILE PE FRONTUL DE SUD
 
Scopul operațiunilor pe frontul de Sud s-a arătat în capitolul I a-l proiectului de față.
Pentru apărarea teritoriului țării contra unor eventuale atacuri dinspre sud, trupele Armatei 3 se vor împărți în 3 grupe operative, și anume :
a) Grupul de Vest, în Oltenia, tare de 19 000 oameni, aparținînd Diviziei 20 ;
b) Grupul Central dintre Olt și Argeș, tare de 50 846 oameni, aparținînd Corpului 6 armată, compus din diviziile 16 și 18, întărit în mod trecător și cu Brigada 2 călărași ;
c) Grupul de Est, tare de 71 813 oameni, este compus din garnizoanele capetelor de pod Turtucaia (Divizia 17), Silistra (Divizia 9) și Divizia 19. Această din urmă divizie va avea și misiunea
de a acoperi debarcările trupelor rusești pe teritoriul nostru și adunarea lor, după debarcare, la sudul liniei Cernavodă—Medgidia.
Operațiunile Armatei 3 vor trece prin 2 faze și anume:
O primă fază defensivă și apoi o a 2-a fază, în care operațiunile ofensive vor constitui nota predominantă a activității Armatei 3.
În prima fază, trupele Armatei 3 concentrate pe malul stîng al Dunării, acelea din Oltenia, precum și acelea dintre Olt și Argeș, vor avea misiunea de a se opune încercărilor eventuale de trecere
a Dunării, distrugînd trupele inamice care ar fi reușit să pună momentan piciorul pe teritoriul național.
În această fază trupele de pe malul drept al Dunării (diviziile 17, 9 și 19) vor rezista atacurilor bulgare,  acoperind în același timp și debarcarea și înaintarea trupelor ruse în Dobrogea, precum și adunarea lor după debarcare în zona de la sudul liniei Cernavodă-Medgidia.
După intrarea în linie a trupelor imperiale ruse destinate a opera în Bulgaria, forțele aliate româno-ruse vor fi în măsură (spre ziua a 10-a de mobilizare) să înceapă operațiuni ofensive în Dobrogea de sud și apoi în Bulgaria răsăriteană.
Scopul acestor operațiuni va fi de a se pune stăpînire pe zona: Rusciuk—Șumla—Varna, asigurînd această zonă spre vest și sud contra unor atacuri inamice ulterioare, precum și de a ataca și distruge forțele inamice din Bulgaria de nord și răsărit. Succesul acestor operațiuni va da completă libertate de acțiune armatelor române care vor opera în Transilvania și Ungaria.
Pentru executarea operațiunilor ofensive de mai sus, trupele aliate destinate acestor operațiuni se vor grupa astfel :
Corpul 6 armată român : diviziile 17 și 16 ;
Corpul 7 armată român : diviziile 9 și 19 ;
Corpul armată rus.
[...] Operațiunile de la sudul Dunării vor fi secondate de trupele rămase pe malul stîng al Dunării înspre Giurgiu și la nord (Divizia 18 întărită cu artilerie grea ; eventual și Divizia 1 cavalerie), care vor avea misiunea de a menține cît mai multe trupe inamice în zona: Nicopole—Șiștov—Rusciuk. .
La operațiunile ofensive de la sudul Dunării va concura și flota de Dunăre româno-rusă, care va avea misiunea de a bombarda Rusciukul și lucrările de fortificațiuni învecinate și a distruge flota inamică.
Flota imperială rusă din Marea Neagră va coopera cu armata de uscat, prin întreprinderi navale, executate asupra litoralului inamic între Varna și Burgas.
 
 
ȘEFUL STAT-MAJORULUI GENERAL
General [VASILE] ZOTTU
ȘEFUL SECȚIEI III
Colonel [IOAN] RĂ‚ȘCANU:
 
(Ministerul Apărării Naționale. Marele Stat Major, Serviciul Istoric, România în
războiul mondial 1916—1919, vol. I. Documentele — Anexe, București, 1934, p. 111—121)
                                                                                                                                                                                                                                                                                                              S.I.08.2016